Fără un nume, eşti anonim
De obicei atunci când se dă un nume unui nou născut, oamenii aleg un nume din diferite motive, de cele mai multe ori pentru că le place cum sună, sau pentru că este popular, sau pentru că îl poartă unul din familie sau unul dintre binefăcătorii familiei, etc..
Toate fiinţele au un nume. Inclusiv Dumnezeu.
Unii argumentează că în Matei 6:9 Domnul şi Salvatorul nostru doreşte să se sfinţească caracterul sau persoana lui Dumnezeu şi nu numele, însă atunci de ce nu scrie aşa: "Sfinţească-se caracterul tău"? sau "Sfinţească-se persoana ta"? Dacă scrie "numele" atunci să ne raportăm la ce scrie. A se compara cu Exod 5:2; 7:5. Dumnezeu nu a fost un anonim fără nume.
Dar care este numele lui Dumnezeu? De ce nu apare deloc numele divin în Noul Testament? Această întrebare o pun mulţi.
"Nu apare deloc" este impropriu spus, din două motive importante:
Motivul nr 1.
Deoarece apare, fie în cuvântul Halleluyah, care se pronunţă aproximativ "Aleluia" şi însemnă "Lăudaţi pe Yah" şi se găseşte la Apocalipsa capitolul 19, fie în numele teoforice, adică acele nume compuse care conţin numele divin. Un astfel de nume este chiar numele Isus (Yeşhua). "Yeşhua" în ebraică vine de la prima parte a numelui divin "Ye" + cuvântul "şhua" care înseamnă "mântuire".
Într-o carte scrisă între anii 600-900 numită "Cartea preotului Nestor", scrisă în ebraică, numele lui Isus este redat ca Yeşhu.
http://en.wikipedia.org/wiki/Yeshu
"Yeshu", cu litera "e" dupa "y" şi fără litera "a" la final.
"Yeshu (ישו in Hebrew) and Isho in (ܝܫܘܥ in Aramaic) is the name of an individual or individuals mentioned in Rabbinic literature.[1] The oldest works in which references to Yeshu occur are the Tosefta and the Talmud, although some scholars consider the references to Yeshu to be post-Talmudic additions.[2]"
Forma scriptică "Yahşhuah" nu are suport istoric
Problema e că acest nume de Yahşhuah, pe care îl tot propun unii că ar fi fost numele "original" al lui Isus, vine din scrierile oculte ale "Kabalei Creştine" de prin anii 1600, de unde apoi nişte preoţi romano-catolici din Germania, au construit şi propus forma de Yahweh, prin sec XIX. De la aceştia s-au inspirat mai apoi liderii mişcării Sacred Name Movement.
Dacă nu suntem atenţi putem cădea ca să suşţinem ideologii ale Kaballei cizelate de preoţii romano-catolici. Dacă ne uităm cu atenţie, vom vedea că romano-catolicii folosesc cu preponderenţă forma Yahweh.
Etymology and claimed Hebrew origins
Three spellings of "Joshua" found in the Masoretic text of the Hebrew Bible: (i) Yehoshua, (ii) Yehoshua, (iii) Yeshua
The spelling Yahshua (יהשע) or (יהשוע) is not found in Hebrew texts. The Hebrew Bible uses Yehoshua (יהושע), and later Aramaic form Yeshua (ישוע), for Joshua, which means "Yah is Salvation." Christians, historians, and linguists outside the sacred name movement for the most part reject the term Yahshua (יהשע) in favor of Yeshua (ישוע) as the original pronunciation. Tal Ilan's Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity (2002), notes Yehoshua (יהושע), and the later Aramaic form Yeshua among many names containing Yah derived from YHWH.[1]
An additional variant Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is found in Christian Kabbalah or occult speculations.[citation needed] Like Yahshua this variant is not found in the Hebrew Bible. Another variant Yeshu occurs in polemical rabbinical texts, connected with Jesus in the Talmud and is the modern Israeli secular spelling of Jesus. The spelling is not applied to other Yeshuas and Yehoshuas.[2]
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshua
This article is about occultism. For the etymology of the name of Jesus, see Yeshua (name).
The pentagrammaton or Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is a constructed form of the Hebrew name of Jesus originally found in the works of Athanasius Kirchner, Johann Baptist Grossschedel (1619) and other late Renaissance esoteric sources. It is to be distinguished from the name Yahshua found in the works of the Sacred Name movement in the 1960s, though there has been some conflation or confusion between the two. The pentagrammaton Yahshuah has no support in archeological findings, such as the Dead Sea scrolls or inscriptions, nor in rabbinical texts as a form of Joshua. Scholarship generally considers the original form of Jesus to be Yeshua, a Hebrew Bible form of Joshua.[1]
The essential idea of the pentagrammaton is of an alphabetic consonantal framework Y-H-Sh-W-H, which can be supplied with vowels in various ways. (Also, the "W" can be converted into a "U", since the Hebrew letter ו waw writes either a [w] consonant sound — later on pronounced [v] — or a long [u] vowel sound: see Mater Lectionis.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshuah
Motivul nr 2.
Deoarece există anumite surse în care numele divin apare, ca de exemplu la versiunile de scrieri Nou Testamentale parţiale: Nestorie, Shem Tov, Munster şi Du Tillet. Aceste surse confirmă citatele din Talmud Şhabbat (şi viceversa) care afirmă că ereticii (minimii) evrei (evreii creştini şi alte grupări neagreate de rabini) foloseau numele divin în scrierile lor.
Este logic să credem că numele divin a existat în scrierile Noului Testament, chiar şi fără resursele de la punctul 2. Scriu asta, deoarece în Noul Testament sunt anumite citate din Vechiul Testament în care numele divin apare şi nu cred că Domnul nostru Isus Christos ar fi evitat pronunţia numelui divin. Tocmai el care infiera orice abatere de la adevăr?
Totuşi, cum s-a ajuns ca multe din traducerile actuale să nu mai conţină numele divin în Noul Testament?
Iată o prezentare logică cum au decurs lucrurile:
După perioada distrugerii Ierusalimului, s-a urmat o politică de evitare a numelui divin, din mai multe motive.
1. Nu mai exista Templul în care la ziua ispăşirii se invoca obligatoriu numele divin de către marele preot
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
2. După răscoala lui Bar Kocba şi finalul ei tragic (135), a fi evreu însemna a fi un blestemat. S-a ajuns până acolo, ca un sclav evreu, nici nu se mai cumpăra pe piaţa de sclavi. Acest spirit a pus stăpânire şi pe creştinism, antisemitismul creştin a devenit un produs şi o moştenire de marcă timp de 2000 de ani. Pentru a nu cădea sub incidenţa legii penale care scotea religia lui Moise în afara legii - lege cu pedeapsa capitală instituită de romani după înnăbuşirea revoltei evreieşti din anul 132, instigată de Rabinul şef Akiba şi condusă de nobilul galilean Bar Kochba (şi care se trăgea tot din seminţia lui David), mulţi creştini s-au speriat şi au respins total sau parţial Vechiul Testament, şi tot ce era şi venea de la evrei. Dumnezeul Vechiului Testament a ajuns să fie blamat, huiduit, a ajuns sa fie doar Creatorul lumii materiale, nu şi a lumii spirituale. S-a inventat că Tatal lui Isus, nu este Dumnezeul Vechiului Testament, ci un alt Dumnezeu, cică "superior" acestuia, etc.. Chiar şi Noul Testament a fost modificat pe alocuri de unii, ca Marcion şi alti lideri ai partidei creştine a gnosticilor. Este evident că numele lui Dumnezeu nu avea ce să caute în limbajul lor.
3. Ca să placă autorităţilor romane, şi să prezinte creştinismul cât mai acceptabil, unii s-au orientat spre platonism, spre terminologii pitagoriano-platonice, ca de ex. spre un dumnezeu "trimorfic" (triunic), de unde au împrumutat cuvântul "trinitate". Platon era un filozof celebru, era cel mai vestit filozol şi preda o formă de teologie speculativă, o treime de "morfe" (esente sau ipostaze), care după părerea lui conţin esenţa Dumnezeirii. El mai filozofa că Dumnezeirea nu a avut, nu are şi nu poate avea un nume, din cauza grandiozităţii esentei lui.
Toate aceste teorii speculative au fost îmbrăţişate de şcolile creştine din Egipt şi Cappadochia şi implementate mai apoi în creştinism. Evident că nici aici numele divin nu putea avea nici o relevanţă.
De când n-au mai folosit evreii numele divin?
Întrebări importante în legătură cu aşazisa "nefolosire" a numelui divin, sugerată de unii traducători, slab pregătiţi în istoria evreilor
Prefaţa în necunoştinţă de cauză a Revised Standard Version în legătură cu "întreruperea folosirii numelui divin"
Traducerea American Standard Version redă numele divin in transliterarea de "Jehovah". Apoi, la revizuirea acestei traduceri, numita Revised Standard Version, acest nume a fost indepartat. Motivul? În prefaţa Revised Standard Version scrie că:
"utilizarea de orice nume propriu pentru (...) Dumnezeu a fost întreruptă în iudaism înaintea erei creştine".
Înainte de a trece la dovezile rabinilor ("rabin" înseamnă "învatator" în sensul de "maestru" în ebraică) vreau să scot în evidenta Biblia, care confirmă că numele divin a fost în uz după perioada exilului babilonian. În cărţile biblice din Vechiul Testament, scrise după iesirea din Babilon, apare numele divin.
Iată un exemplu cartea lui Maleahi, o carte care a fost scrisă după ieşirea din Babilon. În această carte, numele divin apare de 42 de ori, dacă am numarat bine.
A se vedea aici:
http://interlinearbible.org/malachi/1.htm
Am citit undeva că numele divin s-a stins în exilul din Babilon. Dar dupa cum vedem in linkul de mai sus, ideea că numele divin s-ar fi stins în exilul din Babilon, este total gresită.
Am citit de asemenea că numele divin n-a mai fost folosit din secolul III înainte de Christos. Poate, de unii, dar nu de toţi cei care l-au folosit.
Pot aduce o listă de scrieri rabinice care infirmă acea teorie care afirmă că folosirea numelui divin a încetat în secolul III înainte de Christos.
Totuşi, ce s-a întamplat, de s-a ajuns la astfel de păreri? Oare nu cumva anumite texte rabinice să fi fost interpretate greşit? Exact. Aceste texte au fost interpretate la repezeală şi rezultatul a fost unul pe măsură, sucit.
Iată un text interpretabil:
"După moartea lui Simeon oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare (Yoma 30b; Tosef. Soţah, xiii)."
Wikipedia
Probabil, cei care susţin că numele divin a încetat să fie rostit în secolul III înainte de Christos, se bazează pe anumite cărţi ale rabinilor, ca citatul de mai sus din Yoma şi Tosef Soţah care scriu că după moartea marelui preot Simeon Cel Drept oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare.
Însă aceste texte nu sunt interpretate corect, deoarece textele nu spun că numele divin nu ar fi fost rostit deloc, ci că nu a fost rostit "cu voce tare" - în afara Templului. Însă - atenţie mare(!) - cărţile rabinilor spun că numele divin a fost rostit (cu voce tare) în Templul din Ierusalim, in tot timpul cat edificiul a existat. Deci, asta chiar şi în timpul Domnului nostru Isus Christos.
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
(Nota bene: este vorba de ziua ispasirii)
Iată şi părerea unui cercetator în domeniul cercetării numelui divin:
"Există multe alte referinte, dar aceste câteva demonstrează că Tetragramma a fost pronunţată în timpul şi înainte de timpul lui Isus. Astfel, afirmaţia că "Tetragramma nu a fost pronunţată deloc" este un mit pur - o apariţie obişnuită în bursa de studiu biblic modern - dar, este un mit care se perpetuează, din păcate, ad nauseam, în ciuda unor dovezi concludente în sens contrar."
http://home.clear.net.nz/pages/tlamb/JehovahOr.html
În legătură cu restrângerea folosirii numelui divin se pun câteva întrebări importante:
1. Când a trait marele preot Simeon Cel Drept şi de ce s-a luat decizia de a nu rosti numele divin cu voce tare, ci doar în şoaptă (aşa cum făceau rabinii) în afara Templului din Ierusalim şi al folosi cu voce tare doar în Templu?
2. A fost această decizie corectă din punct de vedere Biblic?
3. A fost această decizie acceptată de toţi sau au fost şi contestatari (ca rabbi Chanina fiul lui Teradion, care se tragea din neam de preoti saduchei) care nu s-au supus acestei decizii?
4. Oare Domnul Isus ar fi fost printre aprobatorii deciziei luate sau printre contestatarii ei?
Trebuie să ne rugăm Tatalui ceresc, în numele Fiului său, Domnul nostru Isus Christos, ca să putem răspunde cu înţelepciune la aceste întrebări importante.
Despre vocalele numelui divin, YHWH
Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic din antichitate are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraică are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iată literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw
Dar atenţie mare! Uneori, anumite consoane ebraice, pot lua forma de ... vocale!
Acestea sunt: א (aleph), ה (he), ו (waw) ÷i י (yod)
Peste tot citim că numele divin (Tetragramma) este compus din "patru consoane": unii redau Tetragramma cu YHWH, alţii cu YHVH.
Care forma este corectă? Din punctul de vedere al ebraicii vechi, ebraica biblică, forma YHWH ar fi corespunzătoare, deoarece consoana V nu exista în ebraica veche. Însă având în vedere că în ebraica modernă există consoana V (ex. Hava nagila ve-nismeha adică Să ne bucurăm şi să fim fericiţi), forma YHVH este corectă şi ea. Dar sunt aceste litere într-adevar consoane? În aparenţă scriptica "da", însă din punctul de vedere al pronunţiei "nu".
De ce? Să vedem ce scrie marele istoric evreu Josephus Flavius (Iosif Flaviu). Iosif Flaviu, marele istoric evreu din secolul I era noastră, a scris că numele divin era format din patru vocale! Citind peste tot că numele divin este format din patru consoane, m-am întrebat dacă nu cumva a fost o redare greşită a unui copist, ce a copiat ceva greşit din cartea lui Josephus ... Însă, într-o seara, citind un material în limba maghiară - despre literele şi gramatica limbii ebraice vechi şi contemporane - mi s-a confirmat că este adevărat. Deci, nu este o eroare de traducere a unui copist, cum mă întrebam eu, deoarece iată că mărturia lui Iosif Flaviu este în armonie cu cea a lingviştilor, care admit că în anumite ipostaze anumite consoane numite "matres lectionis" adică "mamele lecturii", devin vocale.
Iosif Flaviu ştia, căci era evreu pur sânge şi pe deasupra din neam de preoţi. Aşadar YHWH din numele divin nu sunt consoane, ci vocale, numite "matres lectionis", adică "mamele lecturii".
A se vedea sursa de pe Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis
Ştiind acestea, putem concluziona, ca atât pronunţia Iehova, Iahve, Iahuva sau alte pronunţii care conţin consoane, sunt puţin deformate. Adevărata pronunţie ar trebui să conţină numai vocale.
Ne-ar trebui un lingvist evreu bine informat cu privire la aceste litere numite "mamele lecturii", care ar putea încerca descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin YHWH. Nimic nu este imposibil la ora actuală având o tehnologie de varf şi un bagaj de informaţii impresionant. Dacă s-ar dori cu adevărat acest lucru, s-ar putea face. Este provocarea secolului în lingvistică! Şi dacă va fi voia lui Dumnezeu, acest lucru se va face. Noi nu ar trebui să descurajăm interesul pentru adevărata pronunţie a numelui divin. Din contră, ar trebui să ne rugăm, ca acest lucru să se facă cât mai curând. Va invit să ne rugăm fierbinte şi pentru acest lucru.
Silabele numelui divin: YHWH este trisilabic sau bisilabic?
În descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin va juca un rol important descifrarea silabelor numelui divin. De ce este important acest lucru? Deoarece nu este totuna să spui c-as-ă sau ca-să la "casă". Deocamdată, lingviştii în ebraică au un atu, acela că numele divin este format numai din consoane numite "mamele lecturii".
Cum va infuenţa acest lucru cercetarea în domeniul descifrării pronunţiei adevărate a numelui divin? Cu siguranţă va fi un ajutor de seamă.
Sunt două propuneri importante, unii spun că numele divin are trei silabe (trisilabic) altii spun că ar avea două silabe (bisilabic):
1. Y-HW-H (cu formele ei ipotetice, nesigure de pronunţie Ie-ho-va, Ia-hu-va, etc.)
2. YH-WH (cu forma sa ipotetică, nesigură de pronunţie Iah-ve)
Care este corectă? Lingviştii adevăraţi vor decide. Şi ei ne vor spune şi argumentele lor pro şi contra. Timpul spune întotdeauna adevărul. Aşa că n-ar trebui să descurajăm pe cei interesaţi în domeniul de cercetare a numelui divin. Descifrarea silabelor numelui divin, va contribui cu siguranţă la aflarea pronunţiei adevărate a numelui divin. Ar trebui să sprijinim cu rugăciune, aceste interese pentru numele divin. Dumnezeu va aduce toate lucrurile ascunse la suprafaţă, fie mai repede, fie mai târziu.
Pronunţia numelui divin în afara Iudeii
Transliterarea exclusiv pe filieră vocală, fără consoane, a numelui divin se regăseşte şi în câteva din sursele din afara Iudeii
Preotul păgân Sanchuniathon din Beirut (sec IX מ.e.n.) s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal, despre religia evreilor şi Dumnezeu lor. Eusebius care redă pe Sanchuniathon scie numele Dumnezeului evreilor ca "Ieuō" - aşadar numai vocale, aşa cum scria şi Josephus despre literele numelui divin, numite matres lectionis. Întrebarea care se pune este dacă Sanchuniaton a redat corect pronunţia numelui sau numai pe aproape?
Iată şi alte surse în care consoanele lipsesc cu desăvârşire! Ceea ce confirmă literele YHWH ca fiind vocale matres lectionis!
Ιουώ (Iouō, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)
Ιεού (Ieou, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)
Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II)
Ιευώ (Ieuō): Eusebius [104] (c. 315)
Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II si III), Sursa M. Kyriakakes[106] (2000)
Aproximativ aşa apare şi în Egipt, Iehoua, într-o hieroglifă din timpul lui Amenophis III (aproximativ la o sută de ani după exodul evreilor din Egipt)
Scriitori ca Varro şi Diodorus Sicilianul citează probabil o formă prescurtată a numelui divin, aproximativ ca cea ce se putea auzi în pronunţia "Hallelu-Yah", deci mărturia lor, chiar dacă este de înaintea erei noastre, nu poate ajuta la reconstrucţia numelui divin per ansamblu. De ce?
Propun aici o teorie, care ar putea sau nu să răspundă de ce avem forma "Ya" sau "Yao" în numele teoforice. Aceste forme sunt prescurtarea numelui divin. Prescurtările numelor este des întâlnită la multe popoare. La noi din Ioan se face Ion, pierzându-se o literă. Acest fenomen, de pierderea diferitelor litere într-un nume, se cheama contracţie. Însă, trebuie să fim atenţi: Ioan poate fi şi Ion, dar şi Ionel, Ionică, de unde s-au creat diminutivele Nelu, Nică, etc.. Cam aşa s-a putut întâmpla şi cu contracţia numelui divin. Întâlnim trei forme când prin contracţie YHWH devine "Ye", "Yo" sau "Yah". Când este atasat după un cuvânt, forma devine Yah, ca în ebraică Hallelu-Yah sau Yirme-Yahu, iar când este înaintea unui cuvânt, forma devine Yo sau Ye, ca de exemplu Yo-hanan sau Ye-hu. De observat că forma "Yah" nu apare niciodată singur, cele trei locuri unde totuşi apate, sunt adăugiri sau greşeli de copiere, susţin unii. Forma "Yah" apare întotdeauna în expresii compuse ca Hallelu-Yah, ce nu este un cuvânt separat, ci un singur cuvânt. Mai apare într-un cuvânt compus în forma de "focul-lui-Yah" în Cântarea Cântărilor 8:6. Toate acestea arată că forma "Yah" apare doar când este ataşat unui cuvânt, ca un fel de sufix, pe când formele "Yo" şi "Ye" apar ca forme de prefix. De aici reiese că ipoteza cabaliştilor din sec XVII este greşită, iar construcţia care s-a făcut pe seama aceasta de preoţii romano-catolici din Germania, în sec XIX, propunând forma de Yahweh este greşită.
Tema de casa
Istoria încercărilor şi tentativelor de descifrare a numelui lui Dumnezeu o puteţi citi aici:
Gerard Gertoux, Paradoxul numelui anonim
https://www.scribd.com/doc/236807084/Paradoxul-numelui-anonim
De obicei atunci când se dă un nume unui nou născut, oamenii aleg un nume din diferite motive, de cele mai multe ori pentru că le place cum sună, sau pentru că este popular, sau pentru că îl poartă unul din familie sau unul dintre binefăcătorii familiei, etc..
Toate fiinţele au un nume. Inclusiv Dumnezeu.
Unii argumentează că în Matei 6:9 Domnul şi Salvatorul nostru doreşte să se sfinţească caracterul sau persoana lui Dumnezeu şi nu numele, însă atunci de ce nu scrie aşa: "Sfinţească-se caracterul tău"? sau "Sfinţească-se persoana ta"? Dacă scrie "numele" atunci să ne raportăm la ce scrie. A se compara cu Exod 5:2; 7:5. Dumnezeu nu a fost un anonim fără nume.
Dar care este numele lui Dumnezeu? De ce nu apare deloc numele divin în Noul Testament? Această întrebare o pun mulţi.
"Nu apare deloc" este impropriu spus, din două motive importante:
Motivul nr 1.
Deoarece apare, fie în cuvântul Halleluyah, care se pronunţă aproximativ "Aleluia" şi însemnă "Lăudaţi pe Yah" şi se găseşte la Apocalipsa capitolul 19, fie în numele teoforice, adică acele nume compuse care conţin numele divin. Un astfel de nume este chiar numele Isus (Yeşhua). "Yeşhua" în ebraică vine de la prima parte a numelui divin "Ye" + cuvântul "şhua" care înseamnă "mântuire".
Într-o carte scrisă între anii 600-900 numită "Cartea preotului Nestor", scrisă în ebraică, numele lui Isus este redat ca Yeşhu.
http://en.wikipedia.org/wiki/Yeshu
"Yeshu", cu litera "e" dupa "y" şi fără litera "a" la final.
"Yeshu (ישו in Hebrew) and Isho in (ܝܫܘܥ in Aramaic) is the name of an individual or individuals mentioned in Rabbinic literature.[1] The oldest works in which references to Yeshu occur are the Tosefta and the Talmud, although some scholars consider the references to Yeshu to be post-Talmudic additions.[2]"
Forma scriptică "Yahşhuah" nu are suport istoric
Problema e că acest nume de Yahşhuah, pe care îl tot propun unii că ar fi fost numele "original" al lui Isus, vine din scrierile oculte ale "Kabalei Creştine" de prin anii 1600, de unde apoi nişte preoţi romano-catolici din Germania, au construit şi propus forma de Yahweh, prin sec XIX. De la aceştia s-au inspirat mai apoi liderii mişcării Sacred Name Movement.
Dacă nu suntem atenţi putem cădea ca să suşţinem ideologii ale Kaballei cizelate de preoţii romano-catolici. Dacă ne uităm cu atenţie, vom vedea că romano-catolicii folosesc cu preponderenţă forma Yahweh.
Etymology and claimed Hebrew origins
Three spellings of "Joshua" found in the Masoretic text of the Hebrew Bible: (i) Yehoshua, (ii) Yehoshua, (iii) Yeshua
The spelling Yahshua (יהשע) or (יהשוע) is not found in Hebrew texts. The Hebrew Bible uses Yehoshua (יהושע), and later Aramaic form Yeshua (ישוע), for Joshua, which means "Yah is Salvation." Christians, historians, and linguists outside the sacred name movement for the most part reject the term Yahshua (יהשע) in favor of Yeshua (ישוע) as the original pronunciation. Tal Ilan's Lexicon of Jewish Names in Late Antiquity (2002), notes Yehoshua (יהושע), and the later Aramaic form Yeshua among many names containing Yah derived from YHWH.[1]
An additional variant Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is found in Christian Kabbalah or occult speculations.[citation needed] Like Yahshua this variant is not found in the Hebrew Bible. Another variant Yeshu occurs in polemical rabbinical texts, connected with Jesus in the Talmud and is the modern Israeli secular spelling of Jesus. The spelling is not applied to other Yeshuas and Yehoshuas.[2]
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshua
This article is about occultism. For the etymology of the name of Jesus, see Yeshua (name).
The pentagrammaton or Yahshuah (Hebrew: יהשוה) is a constructed form of the Hebrew name of Jesus originally found in the works of Athanasius Kirchner, Johann Baptist Grossschedel (1619) and other late Renaissance esoteric sources. It is to be distinguished from the name Yahshua found in the works of the Sacred Name movement in the 1960s, though there has been some conflation or confusion between the two. The pentagrammaton Yahshuah has no support in archeological findings, such as the Dead Sea scrolls or inscriptions, nor in rabbinical texts as a form of Joshua. Scholarship generally considers the original form of Jesus to be Yeshua, a Hebrew Bible form of Joshua.[1]
The essential idea of the pentagrammaton is of an alphabetic consonantal framework Y-H-Sh-W-H, which can be supplied with vowels in various ways. (Also, the "W" can be converted into a "U", since the Hebrew letter ו waw writes either a [w] consonant sound — later on pronounced [v] — or a long [u] vowel sound: see Mater Lectionis.)
http://en.wikipedia.org/wiki/Yahshuah
Motivul nr 2.
Deoarece există anumite surse în care numele divin apare, ca de exemplu la versiunile de scrieri Nou Testamentale parţiale: Nestorie, Shem Tov, Munster şi Du Tillet. Aceste surse confirmă citatele din Talmud Şhabbat (şi viceversa) care afirmă că ereticii (minimii) evrei (evreii creştini şi alte grupări neagreate de rabini) foloseau numele divin în scrierile lor.
Este logic să credem că numele divin a existat în scrierile Noului Testament, chiar şi fără resursele de la punctul 2. Scriu asta, deoarece în Noul Testament sunt anumite citate din Vechiul Testament în care numele divin apare şi nu cred că Domnul nostru Isus Christos ar fi evitat pronunţia numelui divin. Tocmai el care infiera orice abatere de la adevăr?
Totuşi, cum s-a ajuns ca multe din traducerile actuale să nu mai conţină numele divin în Noul Testament?
Iată o prezentare logică cum au decurs lucrurile:
După perioada distrugerii Ierusalimului, s-a urmat o politică de evitare a numelui divin, din mai multe motive.
1. Nu mai exista Templul în care la ziua ispăşirii se invoca obligatoriu numele divin de către marele preot
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
2. După răscoala lui Bar Kocba şi finalul ei tragic (135), a fi evreu însemna a fi un blestemat. S-a ajuns până acolo, ca un sclav evreu, nici nu se mai cumpăra pe piaţa de sclavi. Acest spirit a pus stăpânire şi pe creştinism, antisemitismul creştin a devenit un produs şi o moştenire de marcă timp de 2000 de ani. Pentru a nu cădea sub incidenţa legii penale care scotea religia lui Moise în afara legii - lege cu pedeapsa capitală instituită de romani după înnăbuşirea revoltei evreieşti din anul 132, instigată de Rabinul şef Akiba şi condusă de nobilul galilean Bar Kochba (şi care se trăgea tot din seminţia lui David), mulţi creştini s-au speriat şi au respins total sau parţial Vechiul Testament, şi tot ce era şi venea de la evrei. Dumnezeul Vechiului Testament a ajuns să fie blamat, huiduit, a ajuns sa fie doar Creatorul lumii materiale, nu şi a lumii spirituale. S-a inventat că Tatal lui Isus, nu este Dumnezeul Vechiului Testament, ci un alt Dumnezeu, cică "superior" acestuia, etc.. Chiar şi Noul Testament a fost modificat pe alocuri de unii, ca Marcion şi alti lideri ai partidei creştine a gnosticilor. Este evident că numele lui Dumnezeu nu avea ce să caute în limbajul lor.
3. Ca să placă autorităţilor romane, şi să prezinte creştinismul cât mai acceptabil, unii s-au orientat spre platonism, spre terminologii pitagoriano-platonice, ca de ex. spre un dumnezeu "trimorfic" (triunic), de unde au împrumutat cuvântul "trinitate". Platon era un filozof celebru, era cel mai vestit filozol şi preda o formă de teologie speculativă, o treime de "morfe" (esente sau ipostaze), care după părerea lui conţin esenţa Dumnezeirii. El mai filozofa că Dumnezeirea nu a avut, nu are şi nu poate avea un nume, din cauza grandiozităţii esentei lui.
Toate aceste teorii speculative au fost îmbrăţişate de şcolile creştine din Egipt şi Cappadochia şi implementate mai apoi în creştinism. Evident că nici aici numele divin nu putea avea nici o relevanţă.
De când n-au mai folosit evreii numele divin?
Întrebări importante în legătură cu aşazisa "nefolosire" a numelui divin, sugerată de unii traducători, slab pregătiţi în istoria evreilor
Prefaţa în necunoştinţă de cauză a Revised Standard Version în legătură cu "întreruperea folosirii numelui divin"
Traducerea American Standard Version redă numele divin in transliterarea de "Jehovah". Apoi, la revizuirea acestei traduceri, numita Revised Standard Version, acest nume a fost indepartat. Motivul? În prefaţa Revised Standard Version scrie că:
"utilizarea de orice nume propriu pentru (...) Dumnezeu a fost întreruptă în iudaism înaintea erei creştine".
Înainte de a trece la dovezile rabinilor ("rabin" înseamnă "învatator" în sensul de "maestru" în ebraică) vreau să scot în evidenta Biblia, care confirmă că numele divin a fost în uz după perioada exilului babilonian. În cărţile biblice din Vechiul Testament, scrise după iesirea din Babilon, apare numele divin.
Iată un exemplu cartea lui Maleahi, o carte care a fost scrisă după ieşirea din Babilon. În această carte, numele divin apare de 42 de ori, dacă am numarat bine.
A se vedea aici:
http://interlinearbible.org/malachi/1.htm
Am citit undeva că numele divin s-a stins în exilul din Babilon. Dar dupa cum vedem in linkul de mai sus, ideea că numele divin s-ar fi stins în exilul din Babilon, este total gresită.
Am citit de asemenea că numele divin n-a mai fost folosit din secolul III înainte de Christos. Poate, de unii, dar nu de toţi cei care l-au folosit.
Pot aduce o listă de scrieri rabinice care infirmă acea teorie care afirmă că folosirea numelui divin a încetat în secolul III înainte de Christos.
Totuşi, ce s-a întamplat, de s-a ajuns la astfel de păreri? Oare nu cumva anumite texte rabinice să fi fost interpretate greşit? Exact. Aceste texte au fost interpretate la repezeală şi rezultatul a fost unul pe măsură, sucit.
Iată un text interpretabil:
"După moartea lui Simeon oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare (Yoma 30b; Tosef. Soţah, xiii)."
Wikipedia
Probabil, cei care susţin că numele divin a încetat să fie rostit în secolul III înainte de Christos, se bazează pe anumite cărţi ale rabinilor, ca citatul de mai sus din Yoma şi Tosef Soţah care scriu că după moartea marelui preot Simeon Cel Drept oamenii nu au mai rostit Tetragramma cu voce tare.
Însă aceste texte nu sunt interpretate corect, deoarece textele nu spun că numele divin nu ar fi fost rostit deloc, ci că nu a fost rostit "cu voce tare" - în afara Templului. Însă - atenţie mare(!) - cărţile rabinilor spun că numele divin a fost rostit (cu voce tare) în Templul din Ierusalim, in tot timpul cat edificiul a existat. Deci, asta chiar şi în timpul Domnului nostru Isus Christos.
"Rabinii noştrii ne-au învăţat: De zece ori pronunţă marele preot numele (divin) pe acea zi: de trei ori la prima spovedanie, de trei ori la spovedania a două, de trei ori în legătură cu ţapul ce urma să fie trimis departe, şi o dată în legătură cu loturile. "Talmudul - 39b Yoma
(Nota bene: este vorba de ziua ispasirii)
Iată şi părerea unui cercetator în domeniul cercetării numelui divin:
"Există multe alte referinte, dar aceste câteva demonstrează că Tetragramma a fost pronunţată în timpul şi înainte de timpul lui Isus. Astfel, afirmaţia că "Tetragramma nu a fost pronunţată deloc" este un mit pur - o apariţie obişnuită în bursa de studiu biblic modern - dar, este un mit care se perpetuează, din păcate, ad nauseam, în ciuda unor dovezi concludente în sens contrar."
http://home.clear.net.nz/pages/tlamb/JehovahOr.html
În legătură cu restrângerea folosirii numelui divin se pun câteva întrebări importante:
1. Când a trait marele preot Simeon Cel Drept şi de ce s-a luat decizia de a nu rosti numele divin cu voce tare, ci doar în şoaptă (aşa cum făceau rabinii) în afara Templului din Ierusalim şi al folosi cu voce tare doar în Templu?
2. A fost această decizie corectă din punct de vedere Biblic?
3. A fost această decizie acceptată de toţi sau au fost şi contestatari (ca rabbi Chanina fiul lui Teradion, care se tragea din neam de preoti saduchei) care nu s-au supus acestei decizii?
4. Oare Domnul Isus ar fi fost printre aprobatorii deciziei luate sau printre contestatarii ei?
Trebuie să ne rugăm Tatalui ceresc, în numele Fiului său, Domnul nostru Isus Christos, ca să putem răspunde cu înţelepciune la aceste întrebări importante.
Despre vocalele numelui divin, YHWH
Alfabetul ebraic diferă de cel latin, şi are un sistem aparte de redare. În mod "oficial" alfabetul ebraic din antichitate are numai consoane, 22 la număr. Însă, aceste consoane, sunt un fel de grupuri de litere, şi au în ele însăşi vocale, ca de exemplu anumite grupuri de litere de la noi: ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi.
Fiecare literă din ebraică are o triplă semnificaţie: un semn grafic reprezentând un sunet, un număr şi o idee.
Iată literele alfabetului ebraic: alef, bet, ghimel, dalet, he, waw, zain, het, tet, iod, kaf, lamed, mem, nun, sameh, ain, pe, ţadi, kof, reş, şin, taw
Dar atenţie mare! Uneori, anumite consoane ebraice, pot lua forma de ... vocale!
Acestea sunt: א (aleph), ה (he), ו (waw) ÷i י (yod)
Peste tot citim că numele divin (Tetragramma) este compus din "patru consoane": unii redau Tetragramma cu YHWH, alţii cu YHVH.
Care forma este corectă? Din punctul de vedere al ebraicii vechi, ebraica biblică, forma YHWH ar fi corespunzătoare, deoarece consoana V nu exista în ebraica veche. Însă având în vedere că în ebraica modernă există consoana V (ex. Hava nagila ve-nismeha adică Să ne bucurăm şi să fim fericiţi), forma YHVH este corectă şi ea. Dar sunt aceste litere într-adevar consoane? În aparenţă scriptica "da", însă din punctul de vedere al pronunţiei "nu".
De ce? Să vedem ce scrie marele istoric evreu Josephus Flavius (Iosif Flaviu). Iosif Flaviu, marele istoric evreu din secolul I era noastră, a scris că numele divin era format din patru vocale! Citind peste tot că numele divin este format din patru consoane, m-am întrebat dacă nu cumva a fost o redare greşită a unui copist, ce a copiat ceva greşit din cartea lui Josephus ... Însă, într-o seara, citind un material în limba maghiară - despre literele şi gramatica limbii ebraice vechi şi contemporane - mi s-a confirmat că este adevărat. Deci, nu este o eroare de traducere a unui copist, cum mă întrebam eu, deoarece iată că mărturia lui Iosif Flaviu este în armonie cu cea a lingviştilor, care admit că în anumite ipostaze anumite consoane numite "matres lectionis" adică "mamele lecturii", devin vocale.
Iosif Flaviu ştia, căci era evreu pur sânge şi pe deasupra din neam de preoţi. Aşadar YHWH din numele divin nu sunt consoane, ci vocale, numite "matres lectionis", adică "mamele lecturii".
A se vedea sursa de pe Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Mater_lectionis
Ştiind acestea, putem concluziona, ca atât pronunţia Iehova, Iahve, Iahuva sau alte pronunţii care conţin consoane, sunt puţin deformate. Adevărata pronunţie ar trebui să conţină numai vocale.
Ne-ar trebui un lingvist evreu bine informat cu privire la aceste litere numite "mamele lecturii", care ar putea încerca descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin YHWH. Nimic nu este imposibil la ora actuală având o tehnologie de varf şi un bagaj de informaţii impresionant. Dacă s-ar dori cu adevărat acest lucru, s-ar putea face. Este provocarea secolului în lingvistică! Şi dacă va fi voia lui Dumnezeu, acest lucru se va face. Noi nu ar trebui să descurajăm interesul pentru adevărata pronunţie a numelui divin. Din contră, ar trebui să ne rugăm, ca acest lucru să se facă cât mai curând. Va invit să ne rugăm fierbinte şi pentru acest lucru.
Silabele numelui divin: YHWH este trisilabic sau bisilabic?
În descifrarea adevăratei pronunţii a numelui divin va juca un rol important descifrarea silabelor numelui divin. De ce este important acest lucru? Deoarece nu este totuna să spui c-as-ă sau ca-să la "casă". Deocamdată, lingviştii în ebraică au un atu, acela că numele divin este format numai din consoane numite "mamele lecturii".
Cum va infuenţa acest lucru cercetarea în domeniul descifrării pronunţiei adevărate a numelui divin? Cu siguranţă va fi un ajutor de seamă.
Sunt două propuneri importante, unii spun că numele divin are trei silabe (trisilabic) altii spun că ar avea două silabe (bisilabic):
1. Y-HW-H (cu formele ei ipotetice, nesigure de pronunţie Ie-ho-va, Ia-hu-va, etc.)
2. YH-WH (cu forma sa ipotetică, nesigură de pronunţie Iah-ve)
Care este corectă? Lingviştii adevăraţi vor decide. Şi ei ne vor spune şi argumentele lor pro şi contra. Timpul spune întotdeauna adevărul. Aşa că n-ar trebui să descurajăm pe cei interesaţi în domeniul de cercetare a numelui divin. Descifrarea silabelor numelui divin, va contribui cu siguranţă la aflarea pronunţiei adevărate a numelui divin. Ar trebui să sprijinim cu rugăciune, aceste interese pentru numele divin. Dumnezeu va aduce toate lucrurile ascunse la suprafaţă, fie mai repede, fie mai târziu.
Pronunţia numelui divin în afara Iudeii
Transliterarea exclusiv pe filieră vocală, fără consoane, a numelui divin se regăseşte şi în câteva din sursele din afara Iudeii
Preotul păgân Sanchuniathon din Beirut (sec IX מ.e.n.) s-a informat de la un preot evreu pe nume Ierubaal, despre religia evreilor şi Dumnezeu lor. Eusebius care redă pe Sanchuniathon scie numele Dumnezeului evreilor ca "Ieuō" - aşadar numai vocale, aşa cum scria şi Josephus despre literele numelui divin, numite matres lectionis. Întrebarea care se pune este dacă Sanchuniaton a redat corect pronunţia numelui sau numai pe aproape?
Iată şi alte surse în care consoanele lipsesc cu desăvârşire! Ceea ce confirmă literele YHWH ca fiind vocale matres lectionis!
Ιουώ (Iouō, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)
Ιεού (Ieou, Koine: Pistis Sophia [102] (secolul II)
Ιεηωουά (Ie-ee-ōoua): Pistis Sophia [103] (secolul II)
Ιευώ (Ieuō): Eusebius [104] (c. 315)
Ιεωά (Ieōa): Hellenistic magical texts [105] (secolele II si III), Sursa M. Kyriakakes[106] (2000)
Aproximativ aşa apare şi în Egipt, Iehoua, într-o hieroglifă din timpul lui Amenophis III (aproximativ la o sută de ani după exodul evreilor din Egipt)
Scriitori ca Varro şi Diodorus Sicilianul citează probabil o formă prescurtată a numelui divin, aproximativ ca cea ce se putea auzi în pronunţia "Hallelu-Yah", deci mărturia lor, chiar dacă este de înaintea erei noastre, nu poate ajuta la reconstrucţia numelui divin per ansamblu. De ce?
Propun aici o teorie, care ar putea sau nu să răspundă de ce avem forma "Ya" sau "Yao" în numele teoforice. Aceste forme sunt prescurtarea numelui divin. Prescurtările numelor este des întâlnită la multe popoare. La noi din Ioan se face Ion, pierzându-se o literă. Acest fenomen, de pierderea diferitelor litere într-un nume, se cheama contracţie. Însă, trebuie să fim atenţi: Ioan poate fi şi Ion, dar şi Ionel, Ionică, de unde s-au creat diminutivele Nelu, Nică, etc.. Cam aşa s-a putut întâmpla şi cu contracţia numelui divin. Întâlnim trei forme când prin contracţie YHWH devine "Ye", "Yo" sau "Yah". Când este atasat după un cuvânt, forma devine Yah, ca în ebraică Hallelu-Yah sau Yirme-Yahu, iar când este înaintea unui cuvânt, forma devine Yo sau Ye, ca de exemplu Yo-hanan sau Ye-hu. De observat că forma "Yah" nu apare niciodată singur, cele trei locuri unde totuşi apate, sunt adăugiri sau greşeli de copiere, susţin unii. Forma "Yah" apare întotdeauna în expresii compuse ca Hallelu-Yah, ce nu este un cuvânt separat, ci un singur cuvânt. Mai apare într-un cuvânt compus în forma de "focul-lui-Yah" în Cântarea Cântărilor 8:6. Toate acestea arată că forma "Yah" apare doar când este ataşat unui cuvânt, ca un fel de sufix, pe când formele "Yo" şi "Ye" apar ca forme de prefix. De aici reiese că ipoteza cabaliştilor din sec XVII este greşită, iar construcţia care s-a făcut pe seama aceasta de preoţii romano-catolici din Germania, în sec XIX, propunând forma de Yahweh este greşită.
Tema de casa
Istoria încercărilor şi tentativelor de descifrare a numelui lui Dumnezeu o puteţi citi aici:
Gerard Gertoux, Paradoxul numelui anonim
https://www.scribd.com/doc/236807084/Paradoxul-numelui-anonim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu