joi, 9 februarie 2017

The Berean Interlinear Bible

 The Berean Interlinear Bible


The Genealogy of Jesus
(Ruth 4:18-22; Luke 3:23-38)
1Βίβλος (The book) γενέσεως (of the genealogy) Ἰησοῦ (of Jesus) Χριστοῦ (Christ), υἱοῦ (son) Δαυὶδ (of David), υἱοῦ (son) Ἀβραάμ (of Abraham):
2Ἀβραὰμ (Abraham) ἐγέννησεν (begat) τὸν (-) Ἰσαάκ (Isaac),
Ἰσαὰκ (Isaac) δὲ (then) ἐγέννησεν (begat) τὸν (-) Ἰακώβ (Jacob),
Ἰακὼβ (Jacob) δὲ (then) ἐγέννησεν (begat) τὸν (-) Ἰούδαν (Judah) καὶ (and) τοὺς (the) ἀδελφοὺς (brothers) αὐτοῦ (of him)

Read more, citeste mai mult pe:

joi, 22 decembrie 2016

Manuscris fara Ioan 21?

"The John manuscript 'without John 21'

"The first edition of a Coptic manuscript which is bound to generate a certain amount of discussion has now appeared. This manuscript could be seen as giving support to the scholars who have long suggested that ch. 21 is a later addition to the Fourth Gospel.

Publication details: Gesa Schenke, 'Das Erscheinen Jesu vor den Jüngern und der ungläubige Thomas: Johannes 20,19-31' in Louis Painchaud and Paul-Hubert Poirier, eds, Coptica - Gnostica - Manichaica: Mélanges offerts à Wolf-Peter Funk (Les presses de l'Université Laval / Peeters, 2006) pp. 893-904.

The article gives a basic description of the manuscript, a transcription, commentary and photos (which are not clear enough for me to be able to make any decision independent of the author).

The papyrus is in the Bodleian Library in Oxford and is registered as MS Copt.e.150(P) (perhaps some of our bloggers in Oxford, with their newly acquired palaeographical skills, can toddle along and give us more information based on autopsy). It is a single leaf, written on both sides and contains John 20:19-31 with some nice clean space under v. 31 showing that John 21 was not written thereunder. Hence Hans-Gebhard Bethge at the recent SNTS congress seemed pretty certain that this is part of a manuscript of John without the final chapter, demonstrating that the Gospel originally lacked ch. 21.

The handwriting is claimed to place the manuscript in the fourth century.

The papyrus was apparently known to Paul Kahle as far back as 1953 since he made a transcription of it.

A significant issue is how to reconstruct the opening of the page. If it really does begin with the opening word of v. 19 at the top of the page then the page beginning coincides precisely with a new pericope in John. This might lend support to the view that the papyrus is an extract from John (a position shared by Mink at INTF). The view that the first word of the page is also the first word of v. 19 appears to me to have much to commend it.

Clearly much work is to be done on the manuscript, but I would like to mention five preliminary reasons why this manuscript should not be held as evidence that John originally lacked ch. 21:

The manuscript lacks a subscriptio, which would be the most common way of ending a Gospel.

It is not very likely that the last leaf of a codex survives, while the rest is lost or perishes.

If this ms did come from a codex then the codex would have been of a non-standard size.

The final verse of the text is in a very confused state, without even the last letter of the last word being present. The space at the end of the page therefore needs to be interpreted with some caution.

If there really were manuscripts circulating as late as the fourth century without ch. 21 then we should expect some patristic evidence of this."

Recenzie negativa facuta de soferimi (ex. Numeri 11:15)

 C. D. Ginsburg, E. W. Bullinger, etc.Bullinger's Bible, Appendix 33.
Numeri 11:15. Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea." "și nu mă lăsa să văd răul tău. "

"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see my wretchedness."
"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see thy evil."
Apparently, God should not be able to possess evil.

Let’s look next at some of the 18 emendations listed in Bullinger's Bible, Appendix 33.
1. Genesis 18:22 (KJV):
"And the men turned their faces from thence, and went toward Sodom: but Abraham stood yet before the LORD."
"And the men turned their faces from thence, and went toward Sodom: but the LORD stood yet before Abraham."
Apparently, it was demeaning to God to have Him stand before Abraham, so the Sopherim turned it around so that the lesser, Abraham, would stand before the greater, God.
 2. Numbers 11:15
"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see my wretchedness."
"And if thou deal thus with me, kill me, I pray thee, out of hand, if I have found favour in thy sight; and let me not see thy evil."
Apparently, God should not be able to possess evil.

3. 1 Samuel 3:13:
"For I have told him that I will judge his house for ever for the iniquity which he knoweth; because his sons made themselves vile, and he restrained them not."
"For I have told him that I will judge his house for ever for the iniquity which he knoweth; because his sons cursed God, and he restrained them not."
This text was softened because it was a harsh thing to think of someone cursing God.
4. 2 Samuel 12:14:
"Howbeit, because by this deed thou hast given great occasion to the enemies of the LORD to blaspheme, the child also that is born unto thee shall surely die."
"Howbeit, because by this deed thou hast greatly blasphemed the LORD, the child also that is born unto thee shall surely die."
How could King David be a blasphemer? A man after God’s own heart! So this was changed so that David would be the vehicle through which others -- enemies -- might blaspheme God. Yet, the original shows that God forgives blasphemy upon repentance, and that adultery and murder -- David’s sins in question here -- are considered blasphemy.
5. I Kings 12:16:
"So when all Israel saw that the king hearkened not unto them, the people answered the king, saying, What portion have we in David? neither have we inheritance in the son of Jesse: to your tents, O Israel: now see to thine own house, David. So Israel departed unto their tents."
"So when all Israel saw that the king hearkened not unto them, the people answered the king, saying, What portion have we in David? neither have we inheritance in the son of Jesse: to your gods, O Israel: now see to thine own house, David. So Israel departed unto their tents."

6. Job 7:20:
"I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to myself?"
"I have sinned; what shall I do unto thee, O thou preserver of men? why hast thou set me as a mark against thee, so that I am a burden to thee?"
Could a mere mortal be a burden to God? The Sopherim thought not, but that is what Job said about himself.

7. Job 32:3:
"Also against his three friends was his wrath kindled, because they had found no answer, and yet had condemned Job."
"Also against his three friends was his wrath kindled, because they had found no answer, and yet had condemned God."
But if Job’s three friends had only condemned Job, that wasn’t such a big deal. But if what they had said had condemned God, as it says in the original, we might want to study what they had said, so we can avoid condemning God ourselves!

8. Psalm 10:3:
"For the wicked boasteth of his heart's desire, and blesseth the covetous, whom the LORD abhorreth."
"For the wicked boasteth of his heart's desire, and the covetous man blasphemeth, yea, abhoreth the LORD."
Here is another place where a derogatory reference to God was changed.

9. Psalm 106:20:
"Thus they changed their glory into the similitude of an ox that eateth grass."
"Thus they changed My glory into the similitude of an ox that eateth grass."
Again, a derogatory comment about God is altered.

10. Ezekiel 8:17:
"Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to their nose."
"Then he said unto me, Hast thou seen this, O son of man? Is it a light thing to the house of Judah that they commit the abominations which they commit here? for they have filled the land with violence, and have returned to provoke me to anger: and, lo, they put the branch to My nose."
It makes no sense that they would try to spite themselves. Whatever the phrase may mean, putting the branch to God’s nose is definitely an act of rebellion and mischief against God. But the Sopherim apparently felt that it was derogatory to God to refer to Him as having a nose, even when using hyperbole, as this verse does.

11. Hosea 4:7:
"As they were increased, so they sinned against me: therefore will I change their glory into shame."
"As they were increased, so they sinned against me: My glory have they changed into shame."
The real meaning of the verse is that when men sin, they bring shame to God’s glory.

12. Habbakuk 1:12:
"Art thou not from everlasting, O LORD my God, mine Holy One? we shall not die. O LORD, thou hast ordained them for judgment; and, O mighty God, thou hast established them for correction."
"Art thou not from everlasting, O LORD my God, mine Holy One, who diest not? O LORD, thou hast ordained them for judgment; and, O mighty God, thou hast established them for correction."
The emendation transferred immortality from God to men. It makes no sense, and has no bearing on the context. In its original form, it glorifies God who is immortal.

13. Malachi 1:11-12:
"For from the rising of the sun even unto the going down of the same my name shall be great among the Gentiles; and in every place incense shall be offered unto my name, and a pure offering: for my name shall be great among the heathen, saith the LORD of hosts. But ye have profaned it, in that ye say, The table of the LORD is polluted; and the fruit thereof, even his meat, is contemptible."
"But ye have profaned Me, in that ye say, The table of the LORD is polluted; and the fruit thereof, even his meat, is contemptible."
The Sopherim wanted to protect God against men, and made it seem that men were profaning God’s name, rather than profaning God Himself.

14. Malachi 3:9:
"Ye are cursed with a curse: for ye have robbed me, even this whole nation."
"Ye have cursed Me with a curse: for ye have robbed me, even this whole nation."

marți, 23 august 2016

Critica constructiva a Bibliei Fidela - Cluj (adresată traducătorilor) de catre Viorel Ratiu

Biblia Fidela Cluj - Concluziile lui Ratiu Viorel ( autorul traducerii Noului Testament - Traducerea fidelă ARAD 2007 )
referitoare la traducerea Bibliei Fidela - Cluj (adresată traducătorilor)   

                  Dupa ce am cercetat, traducerea Bibliei Fidela, axându-mă mai ales pe N.T. am constatat că nu se ridică la nivelul asteptarilor mele, nici după unele mici îmbunătătiri pe care le-ati făcut.
   Nu fac această afirmatie de pe pozitia unuia care a tradus NT si care are pretentia că a realizat o traducere perfectă, aceasta nefiind posibilă nici măcar dacă am avea la dispozitie manuscrisele originale, dar orice traducere este perfectibilă.
   În traducerea B.F. afirmati că în Textus Receptus s-au păstrat cuvintele lui D-zeu si nu în Textul Critic. Cum adică ?  T.R., care a fost alcătuit la începutul sec. XVI,  pe baza unor manuscrise si fragmente grecesti târzii si care au suferit multe modificări, poate fi mai exact si mai credibil fată de textele originale si decât T.C. alcătuit după manuscrisele si fragmentele mult mai vechi pe care le avem începând cu anul 200 d.h.?
   Vedeti explicatiile mele ample din Introducerea la traducerea mea, referitoare la aceste aspecte.De asemenea, spuneti ca ati folosit Biblia în engleză King James, care are la bază tot T.R., si care este o traducere depăsită datorită descoperirii manuscriselor mult  mai vechi si datorită limbajului vechi al limbii engleze. Afirmati că traducerea este una literală ceea ce nu este chiar asa; mai literală si mai exactă este de ex. Biblia de Iasi-1874 care foloseste mult mai putine cuvinte ajutătore. Mai spuneti că ati păstrat diferitele nume, din traducerile românesti cu mici exceptii ca de ex. Titus, pe care l-ati scris asa “pt a urma reproducerea fidelă a numelui in limba greacă”. Total gresit, pt că acest nume în greacă este TITOS, iar Titus este in latină.
Precizez cu această ocazie, că editia traducerii mele din 2015 am revizuit-o, facând-o mai cursivă, mai ales prin renuntarea la folosirea multor verbe la modul gerunziu si exprimarea lor la modul indicativ. Astfel nu mai apare de ex. “cel crezând” ci, “cel ce crede”. De asemenea am mai adăugat si alte note explicative, am mai corectat si greselile de tehnoredactare si am mai mărit literele.
    În traducerea B.F. am constatat multe greseli provenite mai ales din inconsecventa traducerii unor termeni, din traducerea grestită a unor cuvinte sau chiar versete întregi, din adaptarea întelesului unor cuvinte sau pasaje întregi, la preceptele teologice gresite pe care le-ati citit sau le-ati învătat de la altii, în loc să procedati tocmai invers si să cercetati mai insistent si mai adânc aceste cazuri si să vă convingeti că de  multe ori convingerile însusite de-a lungul vietii au fost gresite si necesită o readucere a lor la adevărurile biblice. Orice traducător este expus să facă si să transmită mai departe greseli de la cele mai mici până la cele mai grave, dacă nu iese din limitele doctrinare ale cultului său, ca să realizeze o traducere de pe o pozitie neutră, străduindu-se să transmită, prin iluminare de sus, si nu de la oameni, adevărurile pe care autorii Bibliei au vrut să ni le transmită. De asemenea am observat si greseli de ordin ortografic.
    Astfel, este inadmisibil ca după, ;?si! să începeti cu literă mare, nici chiar la început de verset. Voi reda în continuare doar unele dintre greselile pe care le-am constatat, fiindcă pe toate nu le pot cuprinde pe această cale; aveti insă traducerea mea, faceti comparatie verset cu verset si veti mai descoperi multe alte greseli. Daca considerati că eu am gresit undeva, m-as bucura să mă atentionati si să mă convingeti cu argumente credibile.
   În V.T. traduceti cuvantul (Tetragrama) YHWH, când cu DOMNUL, când cu DUMNEZEU. De ex. in Geneza 15:2 si 8, apare Doamne DUMNEZEULE(ca si în traducerea Cornilescu) desi acolo apare Adonai YHWH, care in Biblia 1874 este tradus corect cu Doamne Iehova.În marea majoritate a cazurilor tetragrama YHWH, o traduceti cu DOMNUL, desi YHWH nu inseamnă DOMN ci Adonai este echivalentul in latină a lui Dominus (mai exact - al lui Domnus - din latina vulgara) si al lui Stăpân provenit din slavona veche.Asadar, ati falsificat Numele lui Dumnezeu scriindu-L de peste 7000 de ori ca fiind DOMNUL,  alăturându-vă astfel altor traducători (precum Cornilescu) si ducând in eroare milioanele de cititori. Mă bucur că măcar nu ati scris in Exod 3:14, “Cel ce se numeste” ca si Cornilescu si altii, falsificând textul original.
Explicatii amănuntite referitoare la Numele Lui Dumnezeu le găsiti in Introducerea la traducerae mea. Inchei acest paragraf amintindu-vă, că in Exod15:2 ati scris : “DOMNUL (in ebr.YHWH) este D-zeul meu, iar în vers.3 ati scris : “DOMNUL(in ebr.YHWH) este Numele Tău.De ce nu acceptati că există un singur Domn si acela este Iesus - Fiul lui D-zeu, si un singur D-zeu care se numeste YHWH pe care să-L scrieti Iehova, asa cum apare in multe traduceri ale V.T. in l.română dar si în alte limbi ?
Dacă nu sunteti de acord cu această pronuntare, găsiti una mai corectă.Dar oricare ar fi ea, nu poate fi decât una f. apropiată de aceasta si nu poate fi înlocuită cu “DOMNUL”.
Mai multe amănunte  referitoare la Numele Lui D-zeu le găsiti in Introducerea mea.
Voi trece in continuare la aspecte referitoare la NT.
 - Se foloseste frecvent expresia “ (nu) este leguit, desi cuvantul din greacă nu derivă din lege (sau din leguit); asa ca, mai corect ar fi (nu) este permis.
- Se foloseste frecvent cuvantul “lucru” (sau lucruri). de ex. Matei 13:34......cum puteti spune lucruri bune...........sau Matei 13.35 omul bun, din tezaurul bun scoate lucruri bune.... lucruri rele. In greaca nicaieri nu apare in NT cuvantul “lucru” (sau lucruri).
De aceea, mai corect este sa traducem articolul hotarat dinaintea cuvantului “bun” ( sau bune) si sa scriem “cele bune” “cele rele”. Adica, sa nu numim “lucruri” la cuvintele pe care le spunem (vers.34) pt ca ele nu sunt lucruri, cuvant care se potriveste cand ne referim la obiecte si nicidecum la cuvinte, ganduri, intentii, caractere etc. vezi aia lte texte cum ar fi Ioan 4:25 : toate “lucrurile”.
-  In Ioan 5:24 se foloseste “condamnare” iar in vers.29 “damnare”. De ce apare aceasta inconsecventa ?
- 1 Ioan 5:7 - acest verset nu apare in niciun manuscris grecesc al NT. Chiar si Cornilescu il pune in pranteza, considerandu-l nesigur. Apare in TR pt ca aceasta a fost vointa papei.
- In Matei 26:23, apare “Cel ce isi inmoaie mana cu mine in farfurie”. Cum adica “inmoaie mana” ???
- In Matei 26:28 apare “al noului testament”.Corect ar fi totusi “ al noului legamant”
pt ca “diateke” are sensul de “legamant”. Iesus Hristos a facut un “ legamant nou” si nu un “testament nou”. Cuvantul “testament” este folosit impropriu in mai multe locuri.
- Matei 27:52 In timpul cutremurului (din v.51), s-au deschis mormintele si trupurile sfintilor “s-au ridicat “ , iar in v.53 acelasi cuvant este tradus cu “inviere”.
 Cum “s-au ridicat”, inviati sau morti ? Expresia “s-au ridicat” nu implica neaparat intelesul “au inviat”. Deci, de ce “ridicare” (sau “sculare” din Fapte 2:24 etc.) si nu “inviere” asa cum apare cel mai frecvent in NT ? (vezi Ioan 6:54)
  De fapt v.52 si 53 sunt f. dificil de tradus. In v.53 se afirma ca desi “s-au ridicat” in momentul cutremurului care s-a produs in momentul mortii lui Iesus, totusi ei “au iesit din morminte, dupa invierea Lui”. De aici rezulta ca intre moartea si invierea lui Iesus , sfintii inviati au stat “in morminte” (adica, probabil, trebuie sa intelegem “in cimitir”) si abia apoi “au intrat in sfanta cetate” ( tot dupa invierea Lui). Traducerea acestor versete este anacronica si de neinteles, fiind lipsita de orice logica.S-ar putea ca aceste versete sa fi fost reformulate mai tarziu (in greaca), sau li s-au facut interpolari care au complicat f mult constructia gramaticala si deci intelesul lor.De asemene, s-ar putea ca in original, in ebraica in care Matei a scris Evanghelia, aceste 2 versete sa fi fost mai clare; dar , traducatorii, in greaca, ( caci au fost facute mai multe traduceri conform precizarilor scriitorilor din sec.2) au realizat , unii un text mai clar, iar altii mai confuz; la noi ajungand tocmai unul “mai confuz”.
Matei 26:45 - Intradevar, este destul de dificil de tradus, dar nu putem sa credem ca Iesus le-a dat un indemn ca “de acum pot dormi” ( in continuare, fara grija) si sa continue “Iata, ora este aproape ..... ridicati-va, sa mergem, iata, iata este aproape cel ce ma tradeaza”. Deci, i-a indemnat sa doarma pe cand Iuda impreuna cu o multime mare, inarmati, se apropiau , ca sa-L aresteze ???
De fapt din Luca 22:45-47, rezulta clar ca Iesus i-a gasit dormind si le-a zis sa se scoale si in timp ce le vorbea, a venit Iuda cu multimea.Expresia in greaca este “Katheutete  loipon kai anapauesethe, idou .........”.Aceste 2 verbe (ca si in l.romana) au aceeasi forma atat la imperativ cat si la indicativ prezent.Daca Iesus le-a dat un indemn (la imperativ) sa doarma si sa se odihneasca, cum il acordam cu “idou = iata “ care urmeaza imediat ? Mai degraba Iesus i-a mustrat : dormiti si va odihniti ? ( la indicativ)
Dar mai este o nedumerire pe care o ridica cuvantul “lopin”. Ce conotatie da cuvantul acestui pasaj ? L-ati tradus “de acum”. Nu se potriveste sa le zica sa doarma de acum si totusi sa le zica si ridicati-va. Cuvantul “loipon” mai apre in NT si de obicei are conotatia “restul, in rest, incolo, asadar”. Aplicand la acest pasaj iarasi avem 3 variante de intelegere. 1) dormiti  restul (adica ceilalti, pe care ii mai gasise dormind) si va odihniti ? 2) dormiti, asadar, si va odihniti ? 3) dormiti altadata ! (in restul timpului, mai incolo) si va odihniti. Eu inclin sa cred ca varianta “dormiti altadata si va odihniti”!
(nu acum, caci ) “iata....”.Eu am tradus cu “altadata” ( pt ca acum nu mai este timp, iata....). Acesata varianta se armonizeaza logic, cu momentele imediat urmatoare in timp.
-Ioan 8:6 - De ce ati adaugat “de parca nu îi auzea”  ? Nu se gaseste in niciun manuscris.
- 1Corinteni 7:25 - Ati scris “fecioare si feciori” dar in greaca apare unn singur cuvant : virgin. Vezi Apocalipsa 14:4. Referitor la v.36, 37 si 38 uitati-va in traducerea mea (dar si in GBV) si observati ca in greaca apare mereu “lui” referindu-se la feciorii care hotarasca sa ramana virgini.Pavel  nu se refera la tati carora le da dreptul sa hotarasca daca vreo fiica sa se marite sau nu.Dupa ce criterii va hotara un tata care dintre fiicele lui se va marita si care nu ? Dra referitor la baieti, tatal nu  poate hotara, asa ar rezulta, pt ca in textul vostru reiese ca Pavel se refera numai la fete.Este absurd ca pavel sa fi dat asemenea indicatii restictive , nelogice, si discriminatorii.Dar mai apre inca un aspesct care ridica un semn de intrbare si  mirare.Daca citim cu atentie observam ca in v.36, apare fecioara lui, iar v.37 apare iarasi fecioara, tot la singular; din aceasta s-ar intelege ca tatal are dreptul sa hotarasca asupra unei singure fete, fata de care “sta neclintit in inima lui si are putere peste propria lui vointa si a hotarat astfel in inima lui” . Aceasta interpretare sugereaza ca Pavel ar da dreptul unui tata sa aiba atitudinea de tiran, fata de una din fetele lui si sa-i hotarasca destinul ei pt tot restul vietii impunandu-si puterea vointei lui, fara sa tina seama absolut deloc de vointa sau dorinta unei fete, pt ca “el sat neclintit in inima lui”. In v. 36 dupa floare varstei ati adaugat “ei” care nu apare in greaca, dar care sa faca sa rezulte ca in tot textul este vorba de o fiica, fortand astfel textul sa ne transmita ceva fals si care  nu este compatibil cu principiile crestine. daca tatal se hotareste sa-si impuna cu fermitate puterea vointei lui ferme asupra fiicei lui, ar putea genera o stare conflictuala permanenta intre ei cu consecinte imprevizibile si grave.Astfel, daca fiica lui are o alta vointa si dorinta pt care este imposibil sa obtina acordul tatalui ei, ea se poate imbolnavi de necaz si suparare, poate trai intr-o permanenta stra de conflict in famile, poate parasi casa plecand fara urma, poate hotara sa traiasca pe ascuns in curvie cu iubitul ei, sau poate mrege pana acolo incat sa cada in depresie si chiar sa se sinucida.
Mai reflectati asupra acestui pasaj si observati ca tot timpul se accentueaza asupra tatalui aratand ca el trebuie “sa stea tare in inima lui, neavand o necesitate; ci, are autoritate asupra propriei lui vointe si a hotarat in propria lui inima sa isi patreze fecioria, va face bine”. Asa am tradus literal din greaca.Toate aceste conditii ferme si drastice si de neclintit pe care trebuie sa le indeplineasca si sa si le asume un fecior referitor la el insusi si nu un tata la fiica lui.
- Fapte 2:23 = l-ati crucificat si ucis. Nu era mai corect sa fi respectat originalul si sa fi scris “pironindu-l, L-ati suprimat” (sau l-ati omorat, executat) De ce a trebuit sa adaugati “si”. Asa ar rezulta ca Iesus afost crucificat dar moarte I-a fost cauzata de ucidere, despre care nu se precizeaza cum s-a infaptuit.(adica prin “pironire”).Dar nici “crucificat” nu apare in greaca ci , “pironind” numai asa s-ar intelege corect ca  fost omorat (executat) prin “pironire” ( pe cruce, binenteles).
- Fapte 2:13 = sunt plini de vin nou.De unde ati luat cuvantul “nou” ? la mijlocul lunii mai, nu putea exista “vin nou”, ci abia in August. Era totusi vin, pt ca Petru le raspunde ca nu puteau fi beti, asa cum ii considerau batjocoritorii, pt ca era abia ora 9.De aici deducem ca erau acuzati pe nedrept ca sunt beti, pt ca au baut vin, dar era  un vin dulce din cauza temperaturii mari la care se coceau strugurii si din care se facea un vin cu gust dulce.Eu asa am tradus, iar in anul acesta (2015),  am primit un NT tradus in 1937 la Lugoj de Balan, doctor in teologie si am ramas uimit ca si el a tradus “vin dulce”.
Este unica traducere, pe care am vazut-o, in care scrie asa si mi-a confirmat ca in 2007 am tradus corect. Nici must nu este corect, pt ca nu putea fi la mijlocul lunii mai si mustul nu ar fi continu alcool si deci, nu puteau fi acuzati ca erau beti.
- Se foloseste expresia “credincios este domnul” si “credincios este cuvantul”.Sunt de parere ca este mult mai corect sa se foloseasca cuvantul “credibil” ( adica vrednic de crezut).
- Efeseni 1:10 - “pe cele in cer si cele pe pamant”. Exprimare este incorecta si confuza. Trebuia scris “cele din cer si pe cele de pe pamant”
- Apocalipsa 1:6 - “ne-a facut imparati si preoti pt D-zeu si Tatal Sau”.Corect era regi; in greaca nefiind termenul “imparat”; vezi si Apoc 19:16. De asemenea pt a nu se  intelege gresit ca aici se refera la 2 persoane , mai bine s-ar fi scris “pentru D-zeu si Tată al Său” , pt ca este vorba de o singura persoana.
- Apocalipsa 7:10 - “salvarea D-zeului nostru care sade pe tron si Mielului”.Formularea este incorecta si confiuza. Trebuia :salvarea este a D-zeului nostru si a Mielului.
- Apocalipsa 22:6 - aceste cuvinte sunt credincioase si adevarate. Corect era “ credibile si adevarate”.
- Matei 1:17 -  in loc de “stramutare” nu era mai potrivit “deportare”? iar in v. 12 “dupa ce au fost stramutati”, mai corect era “dupa deportarea” - ca in greaca.
La v.23 corect ar fi “iata, fecioara”. In loc de “preotii de seama” ar fi mai corect “marii preoti”.
- 2 Corinteni 11:22 - ati adaugat de 2 ori “sunt” dupa “si eu”. A 3-a oara de ce nu ati mai adaugat ?
- Fapte 7:59 - “Stefan, care chema pe D-zeu si spunea: Doamne Isuse” . Corect este “care invoca (se ruga) si zicea: Doamne Isuse “. Cum adica ? Chema pe D-zeu dar spunea “Doamne Isuse ?” De unde ati luat cuvantul “D-zeu” pt ca nu apare in niciun manuscris si nici in alte traduceri ? De ce treceti peste ce este scris ?
- 1 Corinteni 1:20 - Folositi cuvantul “prosteasca” iar in v.21 apare “nebunia”. Iarasi inconsecventa.
- 1 Corinteni 6:9 - apare : nici cei “efeminati”, nici cei ce se “se abuzeaza cu oamenii”.
Unde ati gasit cuvintele acestea ? V-ati gandit ce va intelege cititorul ?
- Matei 28:1 - la sfarsitul sabatului, pe cand incepea sa se lumineze inspre prima zi a saptamanii. Aceasta exprimare sugereaza ca Sambata la asfintitul soarelui, deci cand de fapt “se sfarseste” sabatul, incepe sa se lumineze Dumincă dimineata ; atunci, unde mai incape noaptea de aprox. 12 ore dintre apusul si rasaritul soarelui ? In Marcu 16:1 ati scris “dupa ce a trecut sabatul” femeile au cumparat miresme, iar in versul 2 “si foarte devreme, in dimineata primei zile a saptamanii”, vezi si Luca 23:56 si 24:1.
- Matei 27:40 - salveaza-te pe tine......De ce se foloseste - a salva  si salvare - atat pt salvarea sufletelor oamenilor cat si pt “scaparea” dintr-un pericol, asa cum este cazul aici  ? , sau in Marcu 13:20 ; Matei 15:30 ?
- Matei 23:44, 8:25, Marcu 12:36  = DOMNUL  a spus Domnului meu. La fel si in Marcu 12:11, matei 21:42; Fapte 2:34. Aceasta expresie care este un citat din V.T. produce confuzie ; din ea rezulta ca exista 2 domni. In ebraica apare : YHWH (Iehova) a spus catre Adonai al meu. Deci numai Iesus este Domn (Adonai), iar DOMNUL este de fapt Iehova.
- Matei 4:7,10 - si in celelalte locuri unde se relateaza despre incercarea lui Iesus, precum si in alte locuri, apare  “Domnul” desi sunt tot citate din V.T., unde apare YHWH ( adica Iehova).De ce nu ati scris DOMNUL, macar ca sa fiti consecventi ?!
 In toate locurile unde in NT apare “Domnul” fara sa se precizeze, in greaca, daca se refera la D-zeu, sau la Domnul Iesus, ati scris “Domnul” fara majuscule.De ce aceasta inconsecventa, care produce confuzie ? Cititorul va crede ca este vorba de D-l Iesus, cand de fapt, in unele cazuri este vorba de DOMNUL D-zeu (Tatal). Este adevarat ca eu am scris DOMNUL , cand din context reiese ca se refera la D-zeu si Domnul cand din context reiese ca se refera la Iesus.Dar, in primele 3 editii, nu a fost asa, atunci am scris “Iehova” si respectiv Domnul, dar, din cauza presiunilor si amenintarilor facute asupra mea de catre unii lideri religioasi, am renuntat in text la “Iehova”, insa am explicat in introducere , ca numele real al lui D-zeu redat prin tetragrama YHWH, din Exod 3:15, este IEHOVA, iar in nota explicativa 8b, de la Matei 1:20 ( pagina 1), am scris :”DOMNUL” scris cu litere mari il reprezinta pe IEHOVA; vezi si Introducere pag.VI. In plus am mai dat o explicatie la pagina 3. Pavel in 1 Cor.4:5, 6 scrie clar ca doar Tatal are titlul de “Dumnezeu” si doar Iesus Hristos are titlul de “Domn”, pe care Tatal i l-a dat, conform Fapte 2:36, 1 Cor12:3 etc.
- Luca 8:27 = omul respectiv nu “locuia” in casa ci in “morminte”. Cum poate cineva (viu) locui in mormant ? Poate “in cimitir” ?
- Apare frecvent expresia “ si s-a intamplat”. Oare cele ce se relateaza in continuare sa fie niste “intamplari” ?! Oare expresia greceasca “kai egeneto” nu era mai corect tradusa cu ”apoi” ? (sau asa cum am scris eu)
- Ioan 4:46 = “un nobil “ in loc de “un functionar regal” . Nu era mai corect ?
- Romani 15:30 = apare de 2 ori “datorita” desi corect era daca pe ”dia” l-ati fi tradus ” prin”.
- 1 Cor 1:3 ; 2Cor 1:2; Gal 1:3; Ef 1:2; Fil 1:2; 2Tes 1:2; 1Tim 1:2; 2Tim 1:2, in salutul lui Pavel apare : “har voau si pace de la D-zeu Tatal nostru si de la Domnul Isus Cristos”. Prepozitia “kata” apare o singura data in greacă, dar in limba romana de 2 ori, si este corect ( a 2-a oara cu caractere italice); cu exceptia 2 tim 1:2, unde “de la” este scris normal.
- Romani 1:7 - Col.1:2, 1Tes.1:1. Titus 1:4, prepozitia “kata” desi apare tot numai o data in greaca, ati tradus-o numai o data, desi trebuia de 2 ori ca si in celelalte epistole.
De ce aceasta inconsecventa inadmisibila ?
- Efeseni 1:3 -  apare : D-zeul si Tatal Domnului nostru Isus Cristos.Asa cum ati formulat, ar rezulta ca este vorba de 3 persoane : 1)de D-zeu, 2)de Tatal si 3) de Isus Cristos.Consider ca mai corect era : D-zeul si Tata al Domnului nostru Isus Cristos.
Asa s-ar acorda perfect cu Efeseni 1:17; Apoc 3:12 si ar rezulta mai clar ca este vorba de 2 persoane : 1) de D-zeu care este si Tată al nostru si 2)de Domnul Isus Cristos.
La fel ati procedat si la Col.1:3, 1Petru 1:3.
- Coloseni 2:2 - apare: misterul lui D-zeu si al Tatalui si al lui Cristos. De aici  rezulta ca sunt 3 persoane distincte  carora le apartine misterul : 1) D-zeu,  2)Tatal si 3)Cristos
Este incredibil si inacceptabil sa afirmi asa, in v.2.Ati luat in considerare cea mai aberanta varianta din unele manuscrise pe care nimeni nu le accepta; rezultand ca D-zeu este o persoana, iar Tatal este alta persoana diferita de El si de Isus.
- 1Tesaloniceni 3:11 - D-zeu insusi si Tatal nostru si Domnul Isus Cristos.Aceasta expresie produce confuzie si sugereaza ca s-ar referi la 3 persoane 1)D-zeu , 2)Tatal si 3)Isus Cristos. mai corect era : “insusi D-zeul si Tată al nostru, si Domnul Isus Cristos” din care rezulta ca este vorba de 2 persoane: 1)D-zeu care este si Tată al nostru si 2)Domnul Isus Cristos.
- Fapte 20:28 - Biserica lui D-zeu pe care a cumparat-o cu propriul lui sange. De aici rezulta (in mod aberant ) ca D-zeu insusi ne-a rascumparat varsându-si propriul lui sânge.Dar, D-zeu care este Spirit, poate avea sange ? Irineu in Adversus haeresis, (impotriv ereziilor) scrisa intre 180-185 d.h., citeaza acest verset : Adunarea Domnului (si nu Biserica lui D-zeu) .El avea manuscrise mai vechi. Aceasta varianta concorda cu Ioan 6:53-56 ; Fapte 5:28; Rom. 3:24-25; Efeseni 1:7; Col 1:13-14; 18-20; Evrei 9:12,14, 24; 13:20; 1 Petru 1:2; 1 Ioan 1:7; Apoc 1:5; 5:9. In Codex Alexandrinus din sec V precum si in alte manuscrise vechi apare “Adunarea Domnului”, iar in alte manuscrise apare “Adunare lui Hristos”. Chiar si Cornilescu traduce “Biserica Domnului”.
- 1Timotei 3:16 - D-zeu a fost aratat in carne. Aceasta afirmatie este iarasi una controversata pt ca “D-zeu” apare in manuscrisele tarzii, iar in manuscrisele vechi (Codex Sinaiticus, Alexandinus etc.) apare “care” in loc de ”D-zeu” si se refera la Isus, in concordanta si cu Ioan 1:4; Filipeni 2:6-8. Cornilescu traduce “cel ce” cu referire la Isus Hristos.
- La Gal 1:5; Ef 3:21; 1 Tim 1:17; Apoc 7:12; Rom 16:27; 1 Petru 5:11; Iuda 25; Apoc 1:6; apare : a lui fie (adica  a lui D-zeu), gloria, puterea etc. Deci ar rezulta ca autorii doresc ca gloria, puterea etc. sa fie in posesia lui D-zeu. Dar oare nu le are de la sine ?
Asta pt ca tia folosit genitivul ( a lui), rezultand că gloria Lui, să fie a Lui.Dar in text este folosit dativul, si atunci corect este “Lui sa îi fie gloria, puterea etc.” pe care i le doresc si i le dau, i le transmit, i le doresc, din partea mea ).In Psalmul 29:1 scrie : dati Domnului (Iehova), slava si cinste, in Isaia 24:16 : Slava celui neprihanit ; Romani 14:11 Orice limba sa dea slavă lui D-zeu; Apoc 14:7 temeti-va de D-zeu si dati-i slava.
In aceste texte (precum si in altele) de asemenea este folosit dativul, pentru ca omul ofera (dă) ceva (slava, maretie) lui (sau catre) D-zeu.Deci, anulati-l pe “a” si va ramane corect : “lui fie-i”  sau : “lui să îi fie”.In Evrei 13:21, ati scris corect.
Deci iarasi inconsecventa.
- De ce ati tradus “gheena” cu iad, daca in greaca apare “gheena” preluat direct din ebraica si care nu are nici o legatura cu “iad”, care provine din “ades” (citit hades) si care este echivalent cu “sheol” din ebraica, avand sensul de “locuinta mortilor” atat in NT cat si V.T.. De fapt in Septuaginta, in greaca, apare “ades” in loc de “sheol”.
Mai tarziu scriitorii crestini au inventat cuvantul “iad” din a(i)des si i-au dat sensul opus al paradisului (raiului), adica locul unde vor merge cei condamnati dupa judecata de apoi. Vezi Mt 5:26,30; 10:28; 23:15; Lc 12:5;Mc 9:43, 45; Iacob 3:6; Apoc 6:8 etc.
- De ce ati tradus ”eis ten geennan tou piros” cu ”focul iadului” , pe cand corect ar fi ”gheena focului” sau “gheena cu foc” ? Nici in aceasta expresie nu apare “ades”
- Traducerea pasajului Mt.28:18-20 este gresita si confuza. Nu ma refer numai la v.19, care a fost interpolat mai tarziu si despre care am dat explicatii ample in traducerea mea. In v.18 traduceti “exousia” cu “puterea” care are alta conotatie, in original nu se gaseste cuvantul “dynamis”. De ce in alte locuri il traduceti “autoritate” ? Iesus a primit de la Tatal toata autoritatea care nu implica si “toata puterea” pe care o detine doar Tatal. Dar, chiar daca considerati ca v.19 este autentic, de ce l-ati “mutilat” traducandu-l fals: invatati toate natiunile, botezandu-i .........Cum adica ? Sa ii invete botezandu-i !? Este absurd sa spui ca inveti pe cineva prin actul botezului.De fapt cuvantul “mateteusate” este un verb la modul imperativ care inseamna “discipolizati” (derivat din discipol), sau “ucenicizati” (daca il luam din slavona). In v.20 reveniti si spuneti ca dupa ce “invatati toate natiunile, botezandu-i “ .... invatati-i ...... Deci, dupa ce i-ati invatat botezandu-i, acum “invatati-i sa respecte (sa tina ) toate cate v-am poruncit”. Oare voi nu predati mai intai doctrina lui Hristos, ascultatorilor (oamenilor) in general, iar pe cei care o accepta ii considerati discipoli(urmasi) ai lui Hristos - adica crestini ? Si abia dupa ce au devenit crestini (Hristosieni) ei cer sa fie botezati pentru a dovedi ca au acceptat toata invatatura lui Hristos si ca voiesc sa o respecte si sa practice ca discipoli (adepti ai lui Hristos). Nimeni nu poate fi considerat (nu poate deveni) discipol ( prin actul botezului si apoi sa isi insuseasca (sa invete) doctrina crestina, asa cum rezulta gresit si din traducerea acestor versete care includ si v.19 ca autentic.
Petru dupa 50 de zile de la inaltarea lui Iesus expune unei mari multimi invatatura (crestina), iar cei care au acceptat-o (crezut-o) au devenit crestini (discipoli ai lui Hristos) si au dovedit aceasta prin a accepta cerinta exprimata de Petru de a fi botezati in Numele Lui Isus Hristos. Daca mai intai ii botezam pe oameni inca de copii de curand nascuti si ii declaram crestini, asa cum fac de ex. cei din Biserica ortodoxa, iar abia dupa aceea sa ii invatam sa respecte regulile lasate de Iesus, ce realizam ?
O societate pretinsa a fi in totalitate crestina dar care nici nu cunoaste regulile crestine si nici nu le respecta. Cu toate acestea pretind si le place sa se autonumeasca crestini.
In concluzie, observam clar ca v.19, nu isi are nici o logica in contextul respectiv : 1) pt ca Iesus nu le-a putut spune sa meraga sa faca discipoli prin botez si 2.) dupa botez sa ii invete sa respecte ordinele lui. Aceasta succesiune ar fi nu numai anacronica ci, ar intra in contradictie cu modul corect in care s-au facut toate botezurile descrise in Faptele Apostolilor, in aceste ocazii mai intai a fost relatata (expusa, predicata) Vestea Buna adusa de Iesus, prin auzirea careia a venit credinta in ascultatori si abia apoi au fost botezati in Numele Lui Iesus. De fapt, D-l Iesus a primit de la Tatal Sau, autoritatea (dreptul) de a-i trimite pe cei 11 apostoli ca, dupa ce El se duce la Tatal, ei sa faca discipoli mai departe “in Numele Lui” prin a-i invata pe oameni sa respecte ceea ce i-a invatat El. Matei ne relateaza doar atat; dar Marcu mai scrie ca Iesus a mai precizat :
- Ducandu-va in toata lumea, predicati evanghelia la toata creatia. Cel ce va crede  si va fi botezat, va fi salvat; iar cel ce nu va crede, va fi condamnat. Exact asa a procedat Petru dupa 40 de zile: A predicat evanghelia, iar cei ce au crezut, au fost botezati.
Petru precizeaza ca cei care au crezut evanghelia predicata de el, mai era necesar sa fie botezati in numele lui Iesus Hristos. Aceasta formula de botez s-a practicat in toate cazurile de botezuri relatate in Fp.Ap., precum si in surse scrise extrabiblice de dupa anul 100 d.h. Si inca un amanunt : - La sf. v.20, nu apare cuvantul “lume” ci sfarsitul “aionului” adica al epocii (aceasta). Sunt traducatori care la inceputul v.20 adauga un “si” ca sa faca mai “logica “ legatura dintre v.19 si v.20.Vedeti explicatiile din traducerea mea pag.37.
- Marcu 1:8 Eu intradevar, v-am botezat cu apa, dar El va boteza cu duhul sfant.
Aici in greaca apare “en”, deci corect ar fi in apa si in duh sfant. De fapt - a boteza- inseamna - a scufunda-, deci logic ar fi sa spunem ( ca in original): “El va va scufunda in apa si in duh sfant” pentru ca nu e logic sa spunem ca actul botezului consta in scufundarea cu apa si cu duh sfant.
- La Tit 2:13 apare “asteptand acea binecuvantata speranta” iar in original textul este “asteptand speranta fericita”. Mai departe : “si glorioasa (adjectiv) aratare” iar in original textul este: “aratarea gloriei (substantiv)”. Mai departe v.13 este tradus corect.
Chiar si cuvantul “nostru”  este la locul lui,adica dupa “Salvator” si nu dupa “marelui “.
(asa cum il pune Cornilescu, GBV si alti traducatori), schimband radical intelesul versetului, dand impresia ca este o singura persoana : Iesus Hristos, care este atat D-zeul cat si Salvatorul nostru. In realitate in v.13 este vorba de 2 persoane, iar Pavel ne spune ca noi asteptam : 1.) speranta fericita ( a vietii eterne, conform v.7 ) ; 2.) aratarea Gloriei marelui D-zeu. 3.)aratarea salvatorului nostru Iesus Hristos (in gloria Tatalui Sau- Mt.16:27, si Mc.8:38)
- La 2 Petru 1:1 de ce nu ati procedat la fel ? ; ci , ati pus “nostru” dupa “salvatorului”, pe cand in textul grecesc se afla dupa “D-zeului” ?! Ati procedat ca si Cornilescu si altii, lasand sa se inteleaga ca in v.1 Petru se refera la o singura persoana, adica la Iesus Hristos, care este concomitent D-zeu si Salvator. Daca ati fi procedat corect (ca si la Titus 2:13) si ati fi pus la locul lui cuvantul “nostru”, intelesul ar fi cu totul altfel ; adica, Petru se refera la 2 persoane diferite : 1)  la D-zeul nostru, si 2) la Salvatorul Iesus Hristos.
- La Ioan 7:22 - circumcizia nu este “din” Moise ci, din “patriarhi”. Cum adica “din Moise” sau “din patriarhi” ? Nu cumva este corect “de la” ?
- La Ioan 3:13 .... “care este in cer” . Cum putea Iesus sa le spuna celor din jurul lui ca El “este in cer” , pe cand EL le vorbea pe pamant ? Aceasta expresie a fost adaugata mai tarziu de copiatori sau teologi si apare in 3 feluri in diferite manuscrise, si anume :
“care este din cer” ; “care era in cer” ; “care este in cer”. Nici una nu este sigura; toate sunt adaugate la original.
- La Ioana 1:1 “Si cuvantul era D-zeu”. De ce aceasta inversiune ? In  greaca in toate manuscrisele apare “Si D-zeu era Cuvantul”.
- La Romani 9:5 in textul din Biblia Fidela Ed.2-a, in, partea finala a v.5 apare “.. Cristos, care este peste toate binecuvantat de D-zeu”. Este o traducere nemaintalnita, bizara si total gresita. Am sperat ca veti corecta aceasta formulare in NT, care este inadmisibila.Aici este o benedictie exprimata de Pavel , adresata catre D-zeu ; el avea obiceiul acesta, numai in Romani apar 3 benedictii (vezi explicatiile mele, foarte ample la acest verset). De fapt, Pavel mai repeta inca odata f clar acest adevar, anume ca in Rom.9:5 nu se refera la “Hristos care este peste toate” (epi panton= peste toti), si in Efeseni 4:6 precizeaza : Un singur D-zeu si Tata al tuturor, care este peste toti (in greaca apara aceleasi cuvinte “epi panton” = peste toti). Deci D-zeu (Tatal) este “peste toti”  (si nu peste toate cum ati scris in Rom.9:5, pt ca se refera la toti oamenii, ca si in Ef.4:6). Iata si aici o inconsecventa in traducerea acelorasi termeni, care a dus la o schimbare totala a intelesului din Romani 9:5.
-Cand cereti binecuvantarea peste copiii nou nascuti din Numeri 6:22-27, de la cine o cereti ? De la DOMNUL ? Este gresit pt ca D-zeu nu este DOMNUL , ci este IEHOVA; deci, o cereti de la cineva care nu exista. Cand cititi v.27 ziceti : “si ei sa puna (sau asa sa puneti) Numele meu peste copiii lui Israel iar Eu ii voi binecuvanta”. Care nume il puneti ? Cel fals ? Cine este “Eu” ? Oare nu este Iehova ? Astfel, in toate adunarile
(asa zise neoprotestante, dar si in altele) se invoca un D-zeu inexistent, pt ca un D-zeu avand numele “DOMNUL”, nu exista. In Exod 3:14, D-zeu, mai intai ii spune lui Moise, ca El este “Cel ce este” (exista), - in ebraica : “ehieh asher ehieh”, iar in Septuaginta ( in greaca), apare : “ego eimi o on” = “eu sunt cel ce exista”. In acest verset (v.14), nu apare tetragrama, pt ca “ehieh” se scrie altfel decat tetragrama.Nici “o on” = cel ce este, exista, nu se poate traduce cu “DOMNUL” ci, tot cu “ cel ce este” “(exista), spre deosebire de dumnezeii popoarelor pagane , care nu exista.Acest “o on” il gasim, de ex. , si in Apoc. 1:4 unde este tradus corect : “cel ce este” (exista).
Abia in Exod 3:15 se arata clar ca D-zeu se legitimeaza lui Moise, caruia ii spune sa mearga si sa spuna lui Israel ca : Iehova (abia aici apare tetragrama YHWH ) tatilor vostrii.... m-a trimis la voi; acesta (adica YHWH = IEHOVA), este numele meu pentru totdeauna si aceasta amintirea mea pentru toate generatiile. Iar in v.16 mai accentueaza ca : Iehova ( iarasi apare tetragrama), D-zeul vostru..... mi s-a aratat.Apoi in v.18 apare din nou: YHWH ....  D-zeul evreilor. Dar , cand s-a tradus V.T. din ebraica in greaca ( in Septuaginta) incepand cu 280 i.h, mai intai s-a tradus Pentateuhul lui Moise, iar traducatorii au lasat tetragrama in textul grecesc, scrisa cu litere ebraice.La fel au procedat si in ani urmatori cand au tradus restul cartilor din V.T.. Tetragrama a ramas in Septuaginta cateva secole. Avem mai multe dovezi scrise in acest sens , atat fragmente din Septuaginta sec.1 i.h. si sec 1.d.h. in care apare tetragrama, cat si cateva mentiuni scrise de scriitori crestini ca Origene si Ieronimus care confirma ca tetragrama s-a pastrat in Septuaginta chiar pana in jurul anului 300 d.h. Se observa clar ca tetragrama a fost inlocuita treptat in manuscrise cu “Kyryos”, iar uneori cu prescurtarea “KS”.
Amanunte referitoare la argumentele de mai sus se afla in Introducere pag.VI si VII.
Intr-adevar, in partea 2-a a raspunsului lui D-zeu din v.14, El mai precizeaza ce sa ii spuna lui Israel : “ehieh” m-a trimis la voi, adica:(D-zeul) cel care exista cu adevarat m-a trimis la voi.Aici “ehieh”apare a 3-a oara, iar in greaca este tradus : “o on” m-a trimis la voi, adica : cel ce este (exista) m-a trimis la voi.Unii traducatori ( vezi Cornilescu) adauga in v.14 “cel ce se numeste” inainte de “eu sunt m-a trimis la voi”, ceea ce este fals, pt ca nu se gaseste nicaieri (nici in greaca , nici in ebraica) aceasta expresie. Apoi, “o on” nu inseamna “eu sunt” ci “cel ce este” (exista, existentul). Astfel au dat v.14 un inteles gresit ca sa se creada ca numele lui D-zeu este exprimat aici si ca El este “Eu sunt”, ceea ce este fals. De fapt, in greaca al 3 -lea “ehieh”din v.14 este tradus gresit si in greaca cu “o on”. Daca in limba romana apare “eu sunt” ( m-a trimis la voi), atunci in greaca trebuia sa fie “ego emi”, dar nu apare asa ci “o on”.
Daca unii au intercalat “cele ce se numeste”, de ce nu l-au pus in v.15 in fata tetragramei si astfel era corect : cel ce se numeste YHWH (IEHOVA), D-zeul parintilor vostrii ........? Daca numele lui D-zeu este “eu sunt” din v.14, de ce au inlocuit mai tarziu, tetragrama, de peste tot cu “Kyryos” ?
 Daca sustineti ca numele lui D-zeu este “Eu sunt” (din v.14), atunci de ce ati scris peste tot de peste 7000 de ori “ DOMNUL” ? De ce nu ati scris “EU SUNT” de 7000 de ori ? In concluzie, oare, nu ar trebui corectate toate aceste falsuri inadmisibile si sa se restabileasca numele real al Lui D-zeu ? Oare nu sunteti independenti, ca sa puteti exprima adevarul ? Pe langa ceea ce v-am scris aici mai cercetati si Introducerea mea, si reflectati cu o atentie responsabila la cele scrise.
Frate Beni, ma opresc aici, desi as mai putea continua cu multe alte observatii.
Te rog sa ma crezi ca toate observatiile mele le-am facut cu intentia sincera pt a va fi folositoare la o imbunatatire printr-o revizuire ampla a traducerii  si adaugare absolut necesara a notelor explicative mai ales la NT. Eu nu as lasa-o asa nicidecum.
In V.T.. as renunta la “DOMNUL” si as scrie “IEHOVA” , iar in loc de “ADONAI” as scrie “Domnul” , iar in loc de “Adonai YHWH” as scrie “Doamne Iehova”.
      Am intrebat un rabin evreu (din semintia lui Levi), care este pronuntarea corecta, dar nu a vrut sa o rosteasca. Atunci i-am propus sa-mi confirme una dintre  variantele de nume al D-zeului lor, spusa de mine: IAHWE , la care mi-a raspuns : NU; sau IEHOVA, la care mi-a raspuns : DA.
Referitor la NT. consider ca si aici trebuie scris IEHOVA, atat cand apare in citate din V.T. cat si acolo unde apare Domnul D-zeu, sa se scrie Iehova D-zeu; iar unde apare doar Domnul, fara alta precizare, sa se scrie Iehova , daca din context rezulta ca este vorba de D-zeu Tatal, si Domnul daca din context rezulta ca este vorba de Isus.
Am precizat la inceput ca am adus multe imbunatatiri in ultima mea editie, care daca ati avea-o , consider ca v-ar fi de mare folos. Daca doriti, eu ma ofer sa colaboram, de aceea, daca acceptati, ganditi-va la o modalitate care sa o faciliteze.
Oricum, cu tot respectul si sinceritatea va spun ca Biblia Fidela are nevoie de o revizuire profunda, altfel riscul de a transmite cititirilor erori si confuzii, influentandu-i sa creada ca si cum ar fi adevaruri, cand de fapt sunt falsuri, este extrem de mare si de periculos. De aceea, consider ca B.F. trebuie neaparat sa devina intr-adevar “Fidela” fata de adevarurile din cuvantul scris a lui D-zeu. Daca tot faceti un mare efort financiar si spiritual, doresc din toata inima ca el sa duca la otraducere mai exacta decat toate traducerile romanesti. De aceea ma ofer sa contribui si eu, cu cat imi este cu putinta la realizarea acestui scop, totul depinde de autorii traducerii B.F..
Astept sa-mi transmiteti parerile referitoare la tot materialul pe care vi l-am trimis, inclusiv la indemnurile si propunerile continute in el.Si nu uitati, cu cat cautam mai perseverent adevarul, cu atat deveni mai liberi fata de cunostintele noastre false.
Deci, sa fim mult mai perfectionisti ca sa realizam ceva mult mai exact.
Cu mult respect, va doresc mult har, pace si sanatate de la Domnul Iesus.
Arad la 07.12.2015

P.S. Acest comentariu a fost trimis prin email fratelui Beni Lariu (coordonatorul traducerii|), dar cu regret constat ca, pana azi 15.03.2016, nici o luare de pozitie referitor la aspectele tratate in comentariul meu. Astept pareri si de la alti cititori ai acestui comentariu si ai Bibliei Fidela Cluj, prin mail sau telefon  0257-255555; 0771734300.


duminică, 24 iulie 2016

Modificari in Biblie, facute de Biserica Romano-Catolica pentru a sprijini doctrina trinitatii

1 Corinteni 1:3 Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, de la Domnul Isus Christos si de la Duhul Sfant, Avocatul nostru!
Dragi cititori,
Asa ar exista un salut - ca cel de sus – daca o anumita doctrina ar fi fost predata de apostoli. Noi stim din Biblie ca SINGURUL mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, este Domnul Isus si nu o a treia persoana ipotetica. Tacerea in saluturi cu privire la o a treia persoana este destul de graitoare.
Insa aceasta doctrina trinitara are totusi cateva atuuri, deoarece Biserica Romano-Catolica a reusit sa "stilizeze" (vorba distinsului exeget catolic Mocsy Imre) anumite versete ca sa poata demonstra prin ele trinitarismul.
Cel mai faimos verset "stilizat" in acest fel este Matei 28:19, care la origini avea expresia "in numele Meu" si nu "in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh"

Un alt verset "stilizat", menit ca sa reflecte un aspect al trinitarismului este 2Petru 1:1
Traducerile actuale redau acest verset astfel:
"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:" Versiunea Dumitru Cornilescu (in continuare VDC)
Vedem că în acest verset Fiul lui Dunezeu  este numit "Dumnezeu si Mantuitor", însă în câteva codexuri antice, precum şi în câteva citate ale unor autori antici, în acest verset el este numit "Domn şi Mantuitor":
"Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei care au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră, prin dreptatea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos:"
Codexurile în cauză sunt manuscrisul Sahidic Coptic de la sfârşitul secolului II, manuscrisul grecesc Codex Sinaiticus din prima parte a secolului IV, manuscrisul latin Vulgata din secolul IV şi manuscrisul Aramaic (Philoxenian Siriac) din secolul VI. Patru tari si patru limbi prin care vestea buna a patruns cel mai repede: Egiptul, Grecia, Italia si Siria. Acest fapt arata ca, din nefericire, pe alocuri anumite versete din Biblie au fost "stilizate doctrinar" ulterior scrierii lor de catre Biserica Catolica si Ortodoxa si este nevoie urgenta de "destilizarea" textelor in cauza.
A se compara cu:
"In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos." (2Pet.1:11) VDC
"In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Christos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai." (2Pet.2:20) VDC
"ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii proroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri." (2Pet.3:2) VDC
"ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin." (2Pet.3:18) VDC
Lista manuscriselor ce contine varianta "Domn si Mantuitor" la 2Petru 1:1: a Ψ 398 442 621 l596 syrph vgmss copsa
Studiul comparativ al textelor manuscriselor Biblice antice, si o recenzie finala a Bibliei, trebuie sa ocupe un loc important in viata unei adunari crestine, daca vrem sa fim de doctrina apostolica si nu de doctrina catolica.
Cei ce cunosc engleza pot vedea ca 1 Ioan 5:7 si 1 Timotei 3:16 sunt deasemenea "stilizate":
Pentru cei ce cunosc limba maghiara, a se compara diferentele dintre manuscrise si traducerea pasztorului Karoli:
Pana nu avem o traducere "destilizata" de dogmele catolice, suntem cel mult biserici neo-catolice si nu apostolice, indiferent daca avem si alte doctrine ce nu converg, caci avem doctrine care mai mult ne unesc decat ne separa, si atunci suntem fiicele si nepoatele mamei si a batranei doamne Biserica Romano-Catolica.
In cele din urma vreau sa amintesc Ioan 1:1 caci in fond este "calcaiul lui Ahile" al acestei teme.
Versiunile grecesti contin "SI DUMNEZEU ERA CUVANTUL" in loc de "SI CUVANTUL ERA DUMNEZEU", topica aceasta (ordinea cuvintelor in propozitie) fiind pastrata si in limba latina, in textul egiptean din secolul II (limba copta) apare o "stilizare" (si 'un' dumnezeu era cuvantul). Daca pastram forma din greaca veche este evident ca avem de a face cu o contradictie, fapt ce traducerile moderne incearca sa ascunda inversand ordinea cuvintelor in propozitie, ceea ce arata ca si acest verset este "stilizat". Care sa fi fost redarea originala din textul autograf? Greu de spus. O ipoteza ar fi "SI CA DUMNEZEU ERA CUVANTUL" (exprimand "asemanator lui Dumnezeua era Cuvantul"), forma care a fost stilizata in doua noi directii:
Daca cineva considera ca biserica catolica nu ar fi avut puterea sa faca asemenea schimbari in Biblie, ii invit sa faca un search (cautare) introducand in motorul de cautare urmatoarele cuvinte: poze cu inchizitia.
Am fost bucuros sa aflu prin comentariile de la aceasta tema de pe internet si anumite lucrari crestine ca in diverse biserici este prezent acest vechi curent de opinie, pur monoteistic, apostolic si ma rog ca Tatal ceresc sa binecuvanteze fitilul care inca mai fumega. Invit pe frati sa ma contacteze si prin e.mail.
Va doresc tuturor multe binecuvantari in aceasta tema,
Ionica T.
Floresti, Cluj,
Contact 0751486274
Facebook: John Takacs (Biblia Ante-Niceeana)