Cum a fost privită ziua morţii Domnului Isus de către unii şi de ce?
"Scriind în revista Eternity, editorul ei, Donald Grey Barnhouse, a spus: „Eu personal am susţinut totdeauna că au fost două sabate în ultima săptămâna a Domnului nostru - sabatul de sâmbăta şi sabatul de Paste, cel din urma fiind joi. Ei s-au grăbit să-I ia jos trupul după o crucificare care a avut loc miercuri, şi El a stat trei zile şi trei nopţi (cel putţn 72 de ore) în mormânt". El citeaza dovezi din Sulurile de la Marea Moarta care ar plasa Ultima Cina în ziua de marţi, şi citează dintr-un ziar romano-catolic publicat în Franta că „o veche tradiţie creştină, atestată de Didascalia Apostolorum, ca şi de Epiphanius şi Victorinus din Pettau (care a murit în anul 304), arată seara de marţi ca data a Ultimei Cine şi prescrie un post pentru ziua de miercuri în vederea comemorării arestării lui Christos".
Deşi susţine cu tărie o crucificare care a avut loc în ziua de vineri, The Catholic Encyclopedia spune că nu toţi învăţaţii au crezut astfel. Epiphanius, Lactantius, Wescott, Cassiodorus şi Grigore din Tours sunt menţionaţi respingând vinerea ca zi a crucificării.
În cartea sa Bible Questions Answered (Răspunsuri la întrebari din Biblie), W. L. Pettingill dă această întrebare şi răspuns: "În ce zi a săptămânii a fost Domnul nostru crucificat? Nouă ni se pare perfect evident că miercuri a avut loc crucificarea".
Dake's Annotated Reference Bible spune într-o nota pe marginea pasajului din Matei 12:40: „Christos a fost mort timp de trei zile pline şi de trei nopţi pline. A fost pus în mormânt miercuri chiar înaintea asfinţitului şi a înviat la sfârsitul zilei de sâmbată la asfinţitul soarelui... Nicăieri nu se afirmă că a fost înmormântat vineri la asfinţit. Aceasta ar face ca El să stea în mormânt doar o zi şi o noapte, dovedind că propriile Lui cuvinte sunt neadevărate".
Citatele prezentate aici care provin de la diferiţi oameni ai lui Dumnezeu, fiind semnificative în mod special, deoarece această credinţă nu era poziţia general acceptată a diverselor organizaţii bisericeşti la care erau afiliaţi aceştia. În astfel de cazuri, oamenii vorbesc din proprie convingere şi nu din interes sau comoditate. Acesta a fost cazul lui R. A. Torrey, cunoscut evanghelist şi decan de institut biblic, ale cărui cuvinte (scrise în 1907) rezumă bine poziţia pe care am prezentat-o aici:
„Potrivit traditiei comun acceptate a Bisericii, Isus a fost crucificat vineri... şi a înviat dintre cei morţi foarte devreme în dimineata duminicii următoare. Mulţi cititori ai Bibliei sunt nedumeriţi să afle cum poate fi înţeles intervalul dintre vineri după-amiaza târziu şi duminica dimineaţa devreme că este de trei zile şi trei nopţi. Pare mai degrabă să fie două nopţi, o zi şi o parte foarte mică dintr-o altă zi.
Soluţia pentru această dificultate evidentă, propusă de mulţi comentatori, este că „o zi şi o noapte" este pur şi simplu un alt mod de a spune ,o zi' şi că evreii din antichitate socoteau o fracţiune dintr-o zi ca o zi întreagă... Sunt multe persoane pe care această soluţie nu le satisface pe deplin, şi cel ce scrie aceste cuvinte e liber să mărturisească faptul că nici pe el nu-l satisface deloc. Mie mi se pare a fi un paliativ... Biblia nu spune nicăieri, nici nu implică faptul că Isus a fost crucificat şi a murit vineri. S-a spus că Isus a fost crucificat în ,ziua dinaintea sabatului'... Ei bine, Biblia nu ne lasă să speculăm privitor la care zi de sabat este vorba în acest caz... nu era ziua dinaintea sabatului săptămânal (adică, vineri), ci era ziua dinaintea sabatului Paştelui, care cădea anul acela în ziua de joi - ceea ce înseamna că ziua în care a fost crucificat Isus Cristos a fost miercuri. Ioan face limpede ca bună ziua lucrul acesta.
Isus a fost înmormântat chiar în preajma asfinţitului în ziua de miercuri. După saptezeci şi doua de ore... El a înviat din mormânt. Când femeile au vizitat mormântul chiar înaintea zorilor dimineaţa, ele au găsit că mormântul era deja gol.
Nu există absolut nimic în favoarea crucificării în ziua de vineri, ci totul din Scriptură se armonizează perfect cu crucificarea de miercuri. Este remarcabil să vedem cât de multe pasaje profetice şi prefigurative din Vechiul Testament sunt împlinite, şi câte discrepanţe aparente din relatările evangheliilor sunt rezolvate atunci când ajungem să înţelegem că Isus a murit miercuri, şi nu vineri".
Până când a stat Domnul Isus Christos pe cruce în ziua răstignirii?
Dacă Domnul nostru Isus a stat trei zile şi trei nopţi în mormânt, şi prima etapă a fost noaptea de miercuri spre joi, învierea a fost cu siguranţă în noaptea de sâmbătă spre duminică. Şi deoarece la evrei ziua începe seara, la apusul soarelui şi nu la miezul nopţii ca la romani, noaptea de sâmbătă spre duminică era considerată ca parte din prima zi a săptămânii. Deci Domnul Isus a înviat în prima zi a săptămâni (duminica). Dar când anume? Oare la miezul nopţii?
Tradiţia bisericească ne spune că Mântuitorul Isus Christos a înviat la miezul nopţii (ora 24), în taina absolută a mormântului, iar îngerul care a ridicat piatra de la mormânt s-a pogorât din ceruri după Învierea lui Hristos din morţi, pentru a arăta Învierea. (Doxologia)
Părerea aceasta nu are sens, dacă cunoaştem detaliile din jurul morţii Domnului. Conform Evangheliei, El a murit la ora 15, însă Scriptura nu arată că la acea oră a fost luat jos de pe cruce. Conform Evangheliei ştim cine l-a dat jos de pe cruce şi în ce fază a zilei:
La Marcu 15:46 avem următorul rezumat: „Şi Iosif a cumpărat o pânză subţire de in, a dat jos pe Isus de pe cruce, L-a înfăşurat în pânza de in şi L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră la uşa mormântului.” Acest act s-a produs seara. Când este seară? Seara este perioada cuprinsă între sfârșitul după amiezii și noapte când lumina zilei este în scădere. Convenţional, considerăm seara după ora 18, după cină.
Cornilescu are o redare incorectă, deoarece textul grec nu spune că era „spre seară”, ci chiar seara. La Matei 27:57 textul grec este clar şi spune "Seara acum venind..." şi la Marcu 15:42 tot textul grec spune clar că
„Şi deja seara venind ... „
În Biblia ortodoxă avem o redare corectă: Matei 27:57 Iar facandu-se seara, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif, care si el era un ucenic al lui Iisus.
Marcu 15:42 Si facandu-se seara, ...
La Marcu 15:42 chiar Cornilescu admite: 42 Când s-a înserat. Iar dacă s-a înserat era seară, deci n-a fost „spre seară”.
Concluzia este clară, Iosif a coborât trupul Domnului Isus de pe cruce seara. Până seara trupul Domnului n-a fost în mormânt, ci pe cruce. Acum, de la această seară, calculaţi înainte trei zile şi trei nopţi, sau ca să nu vă încurcaţi, trei nopţi şi trei zile. Când se vor termina? Oare la miezul nopţii? Nu, este evident. Se vor termina tot seara, sâmbătă seara spre duminică. Aşadar Învierea s-a produs nu în şabat, ci după venirea serii şi nici la miezul nopţii, ci după 72 de ore, socotiţi din seara în care Iosif a luat trupul Domnului de pe cruce.
Există de mult timp o mare confuzie în acest subiect, deoarece bisericile nu cunosc bine sărbătorile biblice din Vechiul Testament, neacordând suficientă atenţie acestui studiu şi când o fac, unii o fac partinic sau bazânduse pe anumite traduceri greşite. Aşadar, studiul şi reconstituirea acestui calendar biblic despre care am vorbit - dar pierdut şi uitat în negura timpului, nu numai că este benefic, pentru oricine citeşte Biblia, ci şi necesar pentru a înţelege mai bine timpul acestor sărbători, dintre care prima, este legată de moartea şi învierea Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Christos.
Finalul documentarului „Când este Învierea?”
